Nu as putea sa o numesc deformatie profesionala , pentru ca handmade-ul pentru mine nu este profesie. Daca as inventa iarasi cuvinte, atunci as denumi-o deformatie hobby-istica. :)
In ce consta? Ei bine….in scanarea mai mult sau mai putin atenta – depinde de “subiect” – a modului de accesorizare al doamnelor si domnisoarelor. Accentuez domnisoarelor, pentru ca fara sa am in intentie sa supar pe nimeni, doamnele de la noi sunt mai preocupate de retete de zacusca si de permanent pe par scurt decat de accesorizarea tinutelor.
Pot sa inteleg acest aspect – intr-un regim comunist in care probabil singurele iesiri din casa se rezumau la cozile pentru alimente , cui ii mai ardea de margele si esarfe?
Pot sa il inteleg. Din ce in ce mai greu insa , pe masura ce ne indepartam cat mai mult de momentul 1989. Si peisajul citadin ramane aproape neschimbat, din acest punct de vedere.
Stiu ca in tara sunt chestiuni mult mai presante care necesita schimbare, decat acest aspect considerat frivol.
Dar e chiar atat de greu sa continui sa iti pese , femeie fiind – cu apartenenta clara la “sexul frumos” – de aspectul tau si dupa 35-40 de ani?
Eu zic ca nu. Sigur, parerile sunt impartite.
Insa parerea mea e a mea si nu mi-o schimba nimeni. :)
De aceea astazi va prezint un strop de poezie urbana.
E scrisa de migdale, intr-un stil deja – zic eu – propriu si usor de recunoscut.
Versurile sunt textile, cu rotunjimi lemnoase, accentuate de note matasoase si silabe scurte, cu sunet metalic.
Iti imbraca bogat gatul si te scoate din anonimat. Si eu presupun ca asta si doresti, femeie de secol 21.
Ma insel cu mult eu oare ?
:)multumesc pentru aceste aprecieri frumoase:)
probabil aţi vrut să vă referiţi la doamnele trecute de 50, care la revolutţie să fi avut măcar 30. cele din generaţia mea (35-40+) sunt foarte aranjate şi atente cu ţinuta lor.
superb colier!!
Foarte frumos colierul!!!!Felicitari!!!!