Când mai e doar un strop de soare pe-un cer întunecat deja, pe pielea ta delicată ca un nor de voal, Penumbra decupează forme ușor misterioase. Geometrice și-apoi doar flori, acoperă doar cât să vrei să mai descoperi.
Încep pe umăr coborând ușor, se-ntorc spre inimă pictând de zor, și apoi se opresc, încetișor, pe-un piept fremătător.
Să fie noapte, sau e încă zi? E greu de spus, cine mai poate ști?
Mă pierd în gânduri, sunt mii, de-aș sta să număr aș afla. Te mai privesc fără să știi, fără să știi că ești perfectă,cu părul tău fără egal, în topul tău din voal.
Și piele ecologică.
Și alb.
Și umbre.
Be First to Comment