Stateam si ma gandeam ce faceam eu in vremea sesiunilor…huh, ce vremuri apuse minunate. Ma intoxicam cu nicotina si cafea pana la refuz intrucat era singurul moment din an cand ma catadicseam sa deschid cartile. Si citeam , si citeam, pana imi picau ochii in gura si ajungeam la zatul celei de-a patra cani de cafea in 24 de ore.
A doua zi la examen aveam un aspect ciudat de Morticia Adams incat toti profesorii credeau ca imi e rau si imi dadeau note mari.:P Glumesc, nu eram genul care mergea cu lectia neinvatata, macar in parte, la examen. Ca de nu invatam nu vedeam rostul unui drum de prisos.
Ma uitam putin ciudat la fetele din jurul meu care incercau cu tot dinadinsul sa capete o alura cat mai office, pe alocuri de intelectual ratat. O pereche de ochelari desi vedeau limpede, o fusta sub genunchi desi pe unele le vazusei aproape in lenjerie prin baruri, stilouri cat mai rafinate desi abia stiau sa scrie (radicala hiperbola dar se accepta-suntem artizani iar unii si artisti, vorbim prin imagini si figuri de stil).
Hmmm, ma gandesc ca daca as fi descoperit magazinul ritaboth. acum vreo cativa anisoti (nu prea multi) le-as fi luat la misto cu o geanta cu bufnita…asa, sa par mai inteleapta, daca m-ar fi intrebat ce scot din ea le-as fi raspuns ˝cuvinte sa le dau peste nas˝ si subiectele la examen visate de Oracolul din Bufnita. Cred ca as fi lansat un trend.
Si acum o replica celebra, din marii filosofi in viata ˝X (nu fac publicitate)…. ii saluta pe toti cei care nu apar in reviste, pe cei care nu au masini smechere, amante adolescente sau cariere politice spectaculoase. ‘X’ ii felicita pe cei care stiu ce inseamna cuvantul “fortuit” si pe cei pentru care Kafka nu e un fotbalist ceh.
De la X pentru adevaratele doamne din Romania. Numai respect.˝
De la mine, sa ne auzim vineri!
Buhuhuu! Ce dragutza esti!!! Si bafta in sesiune pentru cine se afla pe acolo! Acum 20 de ani, hehehehe, ce sesiuni mai dadeam si eu, una luata, 2 picate! Ceea ce nu va doresc! Bafta!
Haha! Geanta asta imi aduce aminte de vremurile cand fiecare avea doar doua trei haine si accesorii faine care ii exprimau personalitatea intr-un mod discret.
Astazi imbracamintea, accesoriile au devenit bunuri de larg consum, nu mai au legatura stransa cu persoana care le poarta. Aceasta bufnita emana un aer jucaus, cultivat (la minte…) dar responsabil. E foarte trendy si daca as fi o doamna m-as arunca rapid s-o cumpar. Fiind un barbat pe cale de maturizare nu-mi ramane decat sa-l ofer ca cadou cuiva care merita o asemena bijuterie din tesaturi atent alese. Iar pe alta parte sunt trist ca foarte putina lume intelege ca un astfel de obiect are suflet, cel care o creeaza inglobeaza in ea o mare parte de afectiune cat timp o concepe, o realizeaza. Nu mai e ” just a bag made in China “.
E ca si cum ai primi o alintare zilnic cand pornesti cu ea la drum. Multumiri Miss Rita !
Foarte frumos spus/punctat ;)
Tot acum 20 de ani (1990 – 1996 mai exact) – cand ajungeam in sesiune, eram deja in vacanta. La arhitectura se muncea mult in timpul anului – proiecte, iar in sesiuni pictam, jucam sah, faceam fotografii si mai si invatam, dar era deja mai lejer.
Nici n-am gandit la asta, dar acum trebuie sa-mi fac o bufnita pentru licenta din februarie. Daca imi aduce noroc, schimb descrierea gentii din magazin!!!
soso07 …. tocmai vroiam sa spun ca eu abia astept sa intru in sesiune.
de cand am intrat in facultate, sesiunea e momentul din an in care dorm cel mai mult… :D . fara predari si nopti albe.
norocosii de la arhitectura…la drept nu era nici pe departe asa!
si eu dorm cel mai mult in sesiune! :D
hehe. problema e ca noi nu dormim tot restul anului :P
Buhuhuhu! tot aici esti? bati recordul!
Vai, ce mi-ai facut??? acum mi-am dat seama ca si la mine sunt vreo 20 ani (1990-1996) de cand bagam tare in sesiune…..dar dupa cafeaua de seara asa ma lua un somn…:)))) Si sigur m-as fi amuzat daca gaseam o geanta bufnita pe-atunci, ar fi fost un motiv in plus sa aman invatatul stand sa admir bufnita! :)