Si daca ar fi sa ma pensionez, nu ma aflu inca in situatia descrisa, dar, daca imaginativ ar fi sa ma, as vrea sa ma retrag aproape de poalele unor munti de poveste. Unde iarna omatul prinde luciul martipanului iar vara, Hansel si Gretel imi bat la usa pentru o cana de lapte proaspat muls de la vacute care nu sunt mov, sunt doar romanesti.
Asta daca nu incep sa-mi rontaie din ferestre mai intai. Caci locuinta mea de vis ar fi din turta dulce si ar arata precum cea de la VladMorris:
Si asa senila si vesela cum ma voi afla, am sa stau pe canapeaua mea din pandispan si am sa torc lana proaspat tunsa de la oitele albe si negre care, bine-inteles, imi sunt si companioane de taclale in noptile cu insomnii. Si am sa ma tavalesc de ras cu ele si cu capusele ce le gazduiesc, cu obrajii rumeni si rosii de la valvataia din semineul rustic.
Dar am sa va las de stire cum o duc si am sa va arat ce fac cu lana toarsa prin ciobanul Ghita. Ca doar el are internet si in creierii muntilor!
Sa ne auzim cu bine…nu la pensie, peste cateva zile!
pfoai… bine ca e deschisa usa ca de intra mosul pe horn isi “mananca” tot timpul … sper ca nu vine Hansel sa-i roada scara :D:D:D
.. toate spuse… imi lasa gura apa :D