Pălărierul nebun

Vă amintiţi carnavalurile din copilărie? Eu da. Doar că nu am fost niciodată prinţesă sau zână şi niciodată nu am avut costum închiriat. De fiecare dată mama Z. s-a dat de trei ori peste cap şi mi-a confecţionat cel mai frumos şi potrivit costum. Am fost, pe rând: căţel, cow-boy, arab, negresă. Deci, fără costume clasice de fetiţe cu codiţe.

Mi se pare grozav în câte feluri te poţi transforma, dincolo de obişnuitele prinţese roz şi super-eroi şi am fost foarte încântată să descopăr aici, pe Breslo, mai precis la bibidesign, un costum de Pălărier. Asta pentru că “Alice în Ţara Minunilor” e, în opinia mea, una din cele mai frumoase poveşti şi pentru că Pălărierul e adorabil în nebunia şi aiureala sa.

Ce idee mai bună de carnaval decât acest costum de Pălărier nebun, o copie mai mică a lui Johnny Depp din ecranizarea lui Tim Burton?

Cu gândul la sticluţe cu poţiuni magice, la iepuri alergând bezmetici, mereu în întârziere, la pisica rânjită şi la Alice când mare, când mică, alături de costumul care parcă spune: Poartă-mă!, vă prezint o mostră de Pălărier. Nebun, desigur:

“-         E nevoie să te tunzi, a intervenit în discuţie Pălărierul. O fixa de câtva timp pe Alice cu mare curiozitate, şi acestea au fost primele cuvinte pe care le-a rostit.

–         Ar trebui să înveţi că nu se cuvine să faci remarci cu caracter personal; e foarte necuviincios, i-a ripostat Alice cu severitate.

La auzul acestor cuvinte, Pălărierul a făcut ochii mari; dar nu a răspuns decât:

–         Care e asemănarea dintre un corb şi o masă de scris?…”

(“Alice în Ţara Minunilor” – Lewis Carroll, Ed. Art, 2010, traducere Antoaneta Ralian)