Vine frigul. Incet incetisor. Temperaturile incep sa nu se mai compuna din doua cifre. Ca sa fie mai usor de citit, zic si eu :).
Pe balconul meu stau stinghere doua ghivece cu flori. Promit ca o sa imi aduc aminte sa le transfer inauntru, inainte de primul joc gingas al fulgilor de nea.
Privindu-le prin geamul usii de la balcon… m-am gandit ca poate ar trebui sa ma revansez cumva fata de ele. In fond… s-a mai intamplat ca au trecut si cate doua saptamani fara apa.
Sa le pun o buburuza pe frunzele pictate cu verde lucios? Hmmmm, nu cred. Un dus racoritor care sa indeparteze praful care se ridica cu incapatanare pana la etajul 3? Poate…
Cred ca totusi o garderoba noua, de sezon, le-ar face sa uite toate necazurile indurate :). Doar si ele sunt fete, nu?
delfine s-a oferit sa ma ajute in demersurile mele de reconciliere, si mi-a sugerat ca un ghiveci nou face cat o mie de scuze. Si daca mai pui ca ciupercutele cu palarioara rosie zambesc vesel si prietenos… ma consider deja iertata.
De la inceputul utilizarii ghivecelor, cum altfel decat de pe vremea egiptenilor, acestea si-au modificat treptat aspectul si compozitia.
Nu si scopurile initiale sau adaugate pe parcurs (transportarea plantelor dintr-un loc in altul, obtinerea rasadurilor, cresterea plantelor sensibile in zone cu temperaturi mai joase, etc).
Faptul ca prin secolul 18 ,datorita lui Josiah Wedgwood, ghivecele de flori erau foarte decorative, fiind chiar utilizate ca piese ornamentale pentru mese, ma face sa cred ca si inaintasii nostri au vrut, la un moment dat, sa-si ceara scuze frumos :).
Ziceti ca nu ? Hmmmm…
uuuu….. asta da supriza. Ghiveciul meu este foarte iertator asa ca poti sta linistita. multumesc mult. :-* pupici :)
Foarte dragut articolul..la cat de dragut e ghivecelul acesta chiar si pe mine m-ar ierta plantele mele! :p