Pe langa dependenta absoluta si incontestabila de ciocolata o recunosc si pe cea fata de pantofii cu tocuri. Port tocuri la orice ora fie ca plec dimineata la servici sau am un curs seara tarziu la facultate. In raftul meu pentru pantofi si-au gasit locul niste balerini superbi , care insa nu au fost plimbati decat o data, in vizita la o matusa batrana care m-a intrebat speriata daca ma doare piciorul de nu port tocuri.
Dupa aceasta scurta introducere voi incerca sa disec dependenta unor femei de tocurile lor. Nu voi porni in ordine cronologica de la prima pereche de pantofi cu tocuri pe care fiecare fetita ii “subtilizeaza” din garderoba mamei si de plimbarile “clandestine” prin casa, nici de pantofii cu toc pe care ii incalti oficial, cu consimtamantul mamei pentru balul bobocilor, ci de pantofii de care te indragostesti, pe care ti i-ai cumparat dupa ce ai “postit” o luna uitand sa-ti platesti diferite facturi. Acei pantofi superbi cu nume sonor pe care i-ai admirat in buticul-mult-prea-scump pentru leafa-ta-mult-prea-mica, si pe care i-ai achizitionat mandra si a caror cutie fac pariu ca o mai pastrezi in dulap…Barbatii care sunt cam egocentrici cred ca femeile poarta tocuri doar ca arma de seductie, nu neg acest lucru dar pot spune ca, din punctul meu de vedere si al multor stilleto addicted cu care am discutat, aceasta este doar o functie secundara. Un pantof cu toc este elegant, da tinuta chiar si acelor blugi usor decolorati care au fost singura piesa vestimentara curata pe care ai gasit-o luni dimineata cand te pregateai sa pleci la birou. Chiar pe breslo am vazut o reclama foarte inspirata pentru niste pantofi superbi (care din pacate nu sunt marimea mea!) si anume ca iti subtiaza gamba si te fac sa arati cu 10 kg mai slaba. Unii dintre voi vor afirma acum ca tocurile au ceva de-a face cu obsesia de care sufera multe femei in legatura cu kilogramele si cu pierderea-acumularea ne/dorita a acestora. Ei bine, nu cred ca acesta este motivul principal pentru care noi, femeile, iubim pantofii cu tocuri. O doamna foarte eleganta acum ajunsa la o varsta inaintata(82 ani) mi-a marturisit ca cel mai mare regret al ei legat de inaintarea in varsta este ca din cauza diferitelor afectiuni a fost nevoita sa renunte la pantofii ei cu toc inalt. Dar si cele care de obicei va declarati adeptele diverselor branduri de tenisi sau balerini trebuie sa recunoasteti ca nimic nu desavarseste o tinuta, mai ales eleganta asa ca o pereche de pantofi cu toc inalt. Nu vreau sa fac din acest articol o recapitulare a celor mai celebre branduri de pantofi caci sunt convinsa ca le cunoasteti si ca aveti preferatii vostrii, cei care va fac sa zambiti intr-o zi ploioasa cand rasfoind revista preferata ii zariti intr-o reclama .
Ajunsa pe linia de sosire (pe tocuri), pot doar sa mentionez ca niste pantoi deosebiti care au tocuri de cel putin 8 cm( in acest caz marimea conteaza!) iti dau curajul necesar de a pasi pe strazile noastre citadine pline de gropi si de balti, stiind ca nu vei ajunge mai 
repede la destinatie dar vei ajunge pasind cu stil.
Adevarat! Dar nu in totalitate si nu in toate cazurile. Trebuie sa stii sa porti o pereche de pantofi cu toc. Si mie imi plac si-mi stau bine, problema e insa purtatul lor cu gratie prin santierul care este Bucuresti. Daca vorbim de urcat in masina, dat jos din masina, stat la birou, urcat in masina iar si venit acasa, este altceva. Cateodata pur si simplu nu se potrivesc ocaziei sau mediului inconjurator. Sau, din pacate, persoanei. Am mai vazut pe strada diverse domnisoare foarte chinuite de niste pantofi superbi. Ca sa fiu rea, mi-ar fi placut sa le vad asa si-n piata la Obor. Eu mai degraba privesc purtatul pantofilor cu toc ca pe un cognac bun cu cafea si o tigara aromata. Niste lucruri absolut normale de altfel, dar care ar fi nelalocul lor daca le-ai face dimineata la ora 7, la servici sau pe nemancate.