O bijuterie de bratara….

Poate daca Mariet nu s-ar fi gandit sa ma ravaseasca, as fi scris articolul mai devreme. Sa va las sa va bucurati de produs cat mai mult.

Insa m-am pierdut. M-am ratacit in splendoarea peisajului clipe bune. Si cand am realizat ca stau si ma uit de atata amar de vreme la o bratara, o singura bratara, mi-am dat seama ca nu am vazut tot.

De data aceasta va iau cu mine. Sa ne pierdem in campiile de-un verde proaspat, sa lasam azurul infinit si nealterat al cerului sa ni se oglindeasca in ochi, sa ne tulburam cu pietre reflexia din lac, sa ne odihnim la umbra salciilor si poate, doar poate, mai pe seara, sa rugam un localnic sa ne gazduiasca in casa sa modesta dar primitoare.

Pentru ca a doua zi sa o luam de la capat.

(Dar stati, parca vad si personaje cosmopolite in peisaj. Nu e ala Becali ce-a venit sa-si adape oile?)

Si da, perfecta dreptate avea artista cand spunea ca totul e ca intr-un ’’basm feeric’’ de o liniste tulburatoare.

Sa va dovedesc, am sa va spun doar atat: pentru a surprinde toate detaliile minunatei bratari, Mariet a avut nevoie de 9 poze. Si poate ar mai fi trebuit.Eu m-as fi bucurat. Si la fel de impresionata in sensul excelent al termenului am fost cand am vazut grija pe care a acordat-o detaliilor: coronitele de flori pictate in interior mi-a smuls un alt ’’wow’’.

Probabil, ca si mine, nu v-ati bucurat de logoreea mea de vineri, captati fiind de magnitudinea bijuteriei.

Sper ca nu o faceti de la munca, pentru ca v-ar da peste cap ziua de lucru.