Pe lângă dantelă şi mărgeluţe, un material care curge, în valuri subţiri şi transparente, pe Breslo, este organza. Somptuoasă şi elegantă, pânza ţesută odinioară din mătase chinezească, până ce nailonul să-i ia locul aproape cu desăvârşire, organza duce cu gândul la voaluri de nuntă, petreceri cu antreuri şi cu vin roşu în pahare uriaşe din sticlă subţire, dar şi la întâlniri goth, mai ales datorită părţii sale plastice.
Dacă ar fi fost numai eleganţa şi rafinamentul, n-aş fi dat doi bani pe organză, dar această ţesătură are încă nişte caracteristici care o fac deosebit de interesantă şi, mai ales, bivalentă.
Una la mână, organza (îmi face plăcere să tot repet organza, organza, organza…), un material destul de apretat, cu memorie, care poate fi uşor modelat în valuri, este şi o alternativă delicată la mult despreţuitele flori de plastic. Pentru că eu una am suferit în ascuns când, după revoluţie, bunul gust s-a ridicat şi a început să umble printre noi şi nu puţini au scuipat peste calele albe sau negre, trandafirii sau liliacul din pânză plastificată. E drept că multe erau atroce, dar nici cum se lepădau oamenii de ele nu mi-a plăcut, mai ales că mă ataşasem de sentimentul ăla de dezamăgire când pui mâna şi simţi plasticul. Îmi amintesc că bunica avea nişte flori exotice albe, cu o petală mare şi pistilul lung, galben. Le ţinea în casa mare, adică cele câteva camere dinspre stradă unde nu locuia nimeni niciodată. Îmi plăcea să le miros, miroseau a plastic şi naftalină, pistilul îmi gâdila uneori o nară.
Sigur, trag puţin pentru extensie, că na, o broşă sau un colier cu flori de organza stilizate sunt departe de kitsch (poate ar fi bine să menţionez că mie mi-e drag acest stil, ba chiar când văd câte un kitsch nasol folosesc mereu alte cuvinte), mai ales că pică pe textilele hainelor, dar florile agrafă, pe de altă parte…
Un alt motiv pentru care îmi place organza este că ia formă la cald, o caracteristică de nota zece pentru micul piroman. Cu un foen doar, câteva peticele de organza se pot transforma într-o floare creaţă şi măreaţă, iar cu o brichetă poţi răsuci nişte tivuri după pofta inimii. În viitor mă gândesc să explorez şi eu această calitate, mai ales că am găsit o sursă de inspiraţie pe gustul meu, pe care v-o împărtaşesc, doamna Rita Marcangelo, de la care v-am dat un teaser la începutul discursului de azi şi mă gândesc să închei tot cu ea ca să fie rotund ca un inel.
Sursa foto stagninewspace.it
Multumesc mult pentru includere! Imi plac mult articolele tale interesante si artistice! Mult spor!
am cautat expre magazinul tau sa l includ e super dragut si profi dar cred ca stii si tu
Foarte frumos articolul. Mi-a facut placere sa il citesc!
pfuuuu….chestia sangerie e dementiala. si da…tare interesante si fun articolele tale, mare placere sa te citesc, desi recunosc ca astazi mi-ar fi placut sa te si aud repetand “organza, organza, organza” :))
hihi, pai mi ai dat o idee, pe viitor poate includ si fisiere audio cu incantatii de genul asta :p… cat despre brosa aia rosie, stiu, si mie mi se pare cea mai misto… iar rita asta imi place mai mult decat alti artisti(urasc sa folosesc cuvantul asta, dar na) pentru ca a facut un fel de litere, ca mine si uite unde a ajuns hihi
Wow!! cum arata chestiile acelea topite!!! sigur sunt din categoria “Copii, nu incercati asta singuri acasa!” Si mie imi plac teribil de tare articolele scrise de @ladyhorrorlowsociety
super articolul !! acum imi place si mai mult organza ;)) si bunica mea avea cale albe de plastic, pe care le tinea in camerele “bune” dinspre strada, unde nu locuia nimeni :))
Cu mare placere “m-am regasit” in articolul tau :) La cat mai multa inspiratie la scris si creat, tuturor!