Nu mă gândesc numai la mâncare

Cum s-ar putea crede la prima vedere.
Nu mă gândesc când dorm, de exemplu. Sau când sunt ocupată cu ceva ce îmi reține întreaga atenție și îmi focuseaza întreaga putere de concentrare [care e mică, mică, mică ca o…vă spun eu, credeți-mă pe cuvânt]. Ceva, orice.
Spălatul pe dinți…nu, asta nu, că mă gândesc că de aceea mă spăl pe dinți, că tocmai am mâncat.
Îmbrăcatul…nu, nici îmbrăcatul, că mă strâng hainele și gândul meu leagă acest lucru de mâncare.
Alergatul…nu, din păcate nici asta. Nu alerg ca să trăiesc 102 ani, ci ca să nu ajung la 102 kg. Știu, total neortodoxă abordarea, dar și eu sunt om.

În fine, trebuie să fie ceva care să îmi ia gândul de la mâncare.
Nu Breslo, nu magda-haug.
Mai ales cea din urmă, care e cea dintâi care îmi distrage atenția de la orice aș fi făcut/căutat pe Breslo.
Nici nu mă adoarme, nici nu mă spală pe dinți, nici nu mă îmbracă, nici nu vine cu mine la alergat [nimeni nu vine, dar asta e o altă poveste, știu eu că e din cauza vitezei cu care mă mișc].
Dar ce face…hmmm…..ce face ?

Printre altele, prăjitura Caro.

“Aluat fraged cu unt, strat generos de brânză dulce, aromată cu pastă de vanilie și mirodenii, totul acoperit cu un jeleu fin de casă (zmeură, fructe de pădure, caise sau vișine). ”

Mă scuzați, a trebuit să mă adun de pe tastatură.