Nici mâine, nici poimâine, probabil nici peste o săptămână. Asta e starea mea naturală, de fapt. Nu ştiu alţii cum reuşesc. Cred ca la mijloc e un complot şi pentru mine timpul se scurge mai repede. Altfel nu se explică cum alţii, cu responsabilităţi mult mai mari, familie mai numeroasă, 3 joburi, 4 bloguri etc, fac faţă. Desigur, există şi posibilitatea infimă ca eu să fiu mocăită. Dar să fim serioşi! Dacă ziua ar avea, să zicem… 30 ore, poate-poate nu mi s-ar mai părea că timpul îmi fuge printre degete. Şi aş reuşi şi eu, la finele zilei, să bifez toate câte mă iluzionez zadarnic în fiecare dimineată că voi face.
Nu am timp nici să scriu articole pe Breslo – vi se pare că am? E o iluzie. În netimpul pe care l-am alocat în dimineaţa asta sau, mai bine zis, în timpul pe care nu l-am alocat, pentru că nu l-am avut, am găsit în sfârşit un ceas prietenos, la doctorjunk. Unul care nu-mi arată la fiecare minut cum au trecut, de fapt, zece. Ba mai mult, asta stă pe loc, frate! Nu mi-a venit să cred! Am fost foarte circumspectă. L-am monitorizat timp de o jumătate de oră. Dragul de el, am fost înduioşată: tot 1:23 arăta! Ce oră minunată!
Dar, stai! Ce scrie? “Ceas de perete”? Aha. Cine şi-ar pune pe perete un ceas care arată mereu 1:23 (în afară de mine)?! Vaaaai! Sunt sigură că e o conspiraţie şi aici şi dacă-i pui o baterie va pleca năuc spre alte ore, târzii, lăsându-mă fără timp şi cu temele nefăcute…
Poate că, totuşi, o să meargă mai încet. În fond, e reciclat sută la sută. Şi lucrurile reciclate sunt prietenoase. Cu natura, cu oamenii şi… cu mine.
Ştie cineva un curs de managementul timpului? Chiar îmi place ceasul ăsta…
Imi place cum lucrezi, imi place si cum te joci, serios si productiv, cu vorbele si cu inspiratia,ai un talent…fin.Si daca are vreo importanta, si mie imi place ceasul si tot pt ca nu am…timp!
Multumesc frumos si-asemenea :).
Bun articol, ma regasesc in el 100% :). Imi place si ceasul!