Cum este să legi o prietenie cu natura? Ea este cea care ne alege sau noi suntem cei care trebuie să facem primul pas? Probabil din amândouă căte o picătură.
Drumurile noastre sunt mai mult pavate şi gudronate în oraşe prăfuite şi împânzite de blocuri unde natura nu are decât un spaţiu ales uneori la întâmplare printre parcări şi alte anexe care se înghesuie şi ele într-o dezordine acceptată.
Sigur, poate în copilăria noastră am hoinărit desculţi prin iarbă, am gustat din dulceaţa cireşelor de mai, am alergat după puii de găină la fel de timizi ca şi noi, dar cu trecerea anilor şi multele responsabilităţi de adulţi am devenit acei nostalgici care îşi cresc legume şi plante pe balcon sau pe pervazul ferestrei.
Acea legătură cu natura pe care am trăit-o cândva şi din care mai gustăm frânturi atunci când ieşim la drumeţie printre dealurile înverzite sau culmile muntilor, vine către noi ca atunci când întâlnim un prieten drag pe care îl revedem întotdeauna cu bucurie.
Pentru că aşa este viaţa: te întâlneşti, te desparţi, te regăseşti pentru ca apoi acest proces să se multiplice la infinit.
O astfel de fisolosofie găsim împletită în materia şi lucrul cu care au fost concepute obiectele decorative din magazinul dear.cottage.
Aranjament floral Buchetul Miresei (4)
Am stat de vorbă cu purtătoarea de cuvânt al magazinului, Iulia, care ne-a povestit cum a început povestea obiectelor din materiale naturale şi reciclate şi cât de mult influenţează ele procesul creativ din care fac parte dar şi pe cei care le adună în plimbările lor.
’’Conceptual vorbind, dear.cottage exprimă un vis, acela de fi creatorul, proiectantul, demiurgul, visătorul, decoratorul propriului adăpost, visul de a crea un spațiu al sineului în sânul naturii.
Dear.cottage se vrea a fi, dacă e sa-l parafrzez pe Gaston Bachelard, un cuib al visarii, un adăpost al imaginației. Visul de a locui locul de vis.
O casă adăpstește o familie. Deocamdată visătorii activi sunt
– tatăl (Cadar Ștefan), mânuitorul materiei – lucrează cu metalul și lemnul, imprimă materiei latente forma
– mama (Cadar Monica), mânuitoarea formei – pictează si deseneză, face schițe
– fiica (Cadar Iulia), mânuitoarea cuvântului – un fel de interfață cu publicul, curator dacă vreți, mai exact eu sunt *copilul neascultător* care deschide ușa străinilor.
– Cei care ne încurajează (iubitul, sora, prietenii) și cei care ne încurcă și descurcă (3 pisici – Umbra și Peachy pisicile mele, Sisi veterana părinților mei – și o cățelușă – Lilu, vioaie și nelipsită în expedițiile de achiziționare a materialelor)
Începuturile dear.cottage, la fel ca originile oricărui vis, sunt destul de dificil de consemnat. A fost o perioadă în care am adunat materiale, idei, lemne, pietre, frunze, culori, cum îmi place să spun, ca mai apoi să renunțăm la ele, să nu ne putem aduna pe noi înșine pentru a le metamorfoza, reinterpreta, folosi. Uneori uimirea în fața lucrului oferit de natură e mare, mai mare decât încrederea în puterile proprii, cele de a crea, informa, de a te recrea. Începutul s-a repetat de multe ori înainte de a fi cu adevărat început.
A venit apoi nevoia aceea aproape primară a omului prins în cotidian, nevoia de a te recrea. Plimbările prin pădure, pe dealuri, la munte s-au trasformat încet încet în expediții, din care ne întorceam cu o multitudine de daruri, obiecte găsite, frânturi parcă din gândurile naturii creatoare.
Sculptura “Atlas” (7)
Pasare maiestrita (2)
Aș îndrăzni să afirm că nu noi alegem materialele, ci ele ne aleg pe noi. Ne ies în cale ca zânele, spiridușii, creaturile magice din povești. Și, tot asemeni unor creaturi fantastice, ne supun diferitelor probe: de imaginație, inspirație, ne testează curajul de a crea, de a aduna obiectele găsite, material, sub bolta unui concept, a unei idei.
Inspirația vine dinspre material: dacă simtim că o anumită bucată de lemn ne privește cu insistență îi adăugăm un ochi din metal. Astfel se naște lucrarea *Ochiul*. Două fragmente de lemn găsite într-o apă, la o oarecare distanță între ele ne-au făcut să înțelegem că de fapt ele se căutau una pe celalaltă. Noi le-am adus împreună, s-au dovedit a fi tocmai *Totemuri* acoperit de vremuri, uitare și destrămare.
Pictura *Carnivore* s-a născut din culorile rămase de la alte proiecte pe paleta de lucru, se îmbinaseră atât de frumos, de îmbietor încât nu era nevoie decât de un nerv și o scânteie pentru a o desăvărși.
Aranjament floral Buchetul Nimfei (3)
Sculptura “Ochiul” (10)
Inconștient, faptul de a putea să redai viață unor obiecte ieșite din uz, uitate în drumul mare, produce o mai profundă satisfacție decât faptul de a achiziționa un material nou nouț, *fără experiență*, fără *existență* anterioară, un material tânăr, tăcut, fără povești, fără riduri, fără cute.
Un exemplu cu tenta anecdotică în acest sens cred că ar fi destul de grăitor. Îmi doream să personalizez obiectele create manual, până la nivelul ambalajelor folosite. Astfel pentru cele de dimensiuni mici am început să creez cutii din hârtie. Inițial am achiziționat din magazinele de specialitate coli de hârtie pentru proiectele de origami, ca în scurt timp s-mi dau seama că hârtia de ziar, diferitele oferte publicitare tipărite s-au dovedit a fi un mediu mult mai ofertant de lucru, mai ușor de manevrat parcă, mai surprinzător finalul, culorile, potrivirea de cuvinte, geometria neașteptată, vie parcă, ce rezulta din această folosire. La un moment dat am folosit coli pe care era tipărit planul tezei mele de doctorat, îl tipărisem în patru sau cinci exemplare, mai multe decât era nevoie, era multă hârtie neatinsă de mâna și ochii omului, nu voiam parcă să le arunc pur și simplu în containerul albastru, așa că, faptul că mi-am pus ideile în ciruculație și intr-o astfel de formulă, una nouă, inedită m-a făcut să mă simt nespus de bine.
Conștient, selectez de câțiva ani deșeuri reciclabile, însă simpla selctare nu mă mulțumește, îmi doresc mai mult. Îmi doresc să am energia și priceperea necesară în a ști nu doar să mă descotorosesc într-un mod civic săntos de diferitele materiale, ci mai ales să le folosesc, într-o cât mai mare cantitate în proiectele mele. Astfel am început să-mi mobilez locuința cu mobilier reciclat din paleți (creat de către tatăl meu), împreună cu Bogdan prietenul meu am făcut într-o fierbinte zi de sămbătă lăzi din lemn (în care mi-am plantat cățărătoarele de care sunt atât de înamorată) plus o ușoară insolație, planific să-mi decorez casa numai cu articole reciclate, recondiționate din hârtie, material textile și (sau în mod special și cu o oarecare emoție) sticlă. Dear.cottage este în acest sens nu doar visul unui cămin, ci și o tehnică de sine, o casă volantă, un adăpost al nomadului în planul culturii și al creației, al celui care vrea să experimenteze, să parcurgă, să învețe, să descopere și să se descopere, să devină necontenit.”
Sculptura “Totem” (9)
Be First to Comment