Motivațional

Tocmai am terminat de citit o autobiografie a unei triatloniste – Chrissie Wellington, poate ați auzit :)
Am citit-o nu pentru că mi s-a recomandat ca fiind super extra mega motivațională, [îmi mai aduc aminte de un seminar motivațional de unde am ieșit tiptil la pauză, de frică că voi fi sacrificată pe altarul ….ummmm….motivării]. Am citit-o pentru că îmi ajunseseră la ureche performanțele lui Chrissie.

La mine nu prea funcționează lucrurile care încep cu inspiraț, motivaț și se termină în ional. Eu susțin că e un fel de îmbătat cu apă rece, alții mă contrazic, afirmând că e posibil, trebuie doar să vrei cu adevărat [hrmpf] și se întâmplă.

Bine. Să facem un experiment.

Se dă rochia din fotografie, creație m.s.design, mărime S/M. Da, știu, Maria Stepan e amabilă și se oferă să [ne] facă și pe alte mărimi.

E de sirenă – asta ca să facem experimentul unul foarte dificil.
Mie îmi place mult rochia – nu are ce să nu-mi placă. E în culoarea anului, e ușor elastică, subliniază o siluetă fantastică. Dacă o ai, desigur. Eu nu o am, dar mi-aș dori rochia. Nu, regulile experimentului spun că nu e voie altă mărime [un S+M, de exemplu].

Vă întreb eu pe voi – credeți că m-ar putea motiva dorința de a purta rochia, suficient încât să fac ceva în această direcție?

Considerăm experimentul închis, nu, nu m-ar motiva.

Dar nici nu mă poate împiedica să visez, nu? ;)