Ziua de regulă dorm, ca aici, liniștit și senin. Visez flori, fluturi și focuri de tabără cu cântece și mulți prieteni.
Noaptea ne dăm întâlnire în pădure la un festin cu miere și amintiri depănate în jurul fagurelui. Sunt prietenos. Când mă vezi că vin spre tine asta înseamnă. Vreau să ne împrietenim la cataramă. Să povestim toată noaptea câte în lună și în stele. Despre ce vrei tu, desigur, dar puțin și despre ce vreau eu. De pildă, despre viața și opera Marelui Urs Călător. Poate nu știi cine este, dar o să îți povestesc eu tot. Sau despre licuricii care locuiesc în becuri. Și despre efemeritatea frunzelor din pădurile de foioase. Despre necesitatea pereților zugrăviți în verde. Și despre cum o pâine cu unt fără miere e, parcă, degeaba. Sunt atât de multe subiecte! Câte în luna și în stelele de pe cer.
Când va fi o seară cu nor, vom tăcea și vom sta alături în liniște deplină. Uneori nu e nevoie de cuvinte.
Dar știai că sunt și puțin poet?
:)
: )
fain mursuletul… si povestea…