Mi-e cam somn. Dar mai am treaba. Ziua mea e lunga si se termina mereu pe intuneric bezna si liniste profunda. Asta pentru ca toata lumea doarme la ora la care termin eu de patrulat.
Mi-e cam frig. M-as imbraca in pijama, dar parca nu pot defila chiar asa prin padure. Trebuie nitica prestanta pentru ca lumea sa te ia in serios.
M-am cam plictisit. Mereu ma imbrac sobru. Am explicat mai sus de ce. Nu imi permit mai niciodata sa fiu luata in ras. De nimeni.
M-am indragostit. Vai, nici nu stiu cum am putut sa spun asa ceva, mai ales aici, in public… Ceva teribil cred ca se intampla cu mine. Nu mai sunt eu. De pilda, uite: nu doar ca am un palton rosu cu un buzunar in forma de inima verde, dar am aceptat sa am si nasturi asortati cu buzunarul – ce nebunie! Ca nu era destul, mi-am asortat sosetele lungi si dungate cu fularul si mi-am pus in cap caciula de noapte – un fes lung si verde, grozav de moale si de pufos, cu ciucure in capat. Cine o sa ma mai ia in serios cand imi fac rondul de noapte? Probabil nimeni, insa nu-mi mai pasa. Am spus mai inainte de ce. Colac peste pupaza (niciodata nu am fost de acord cu expresia asta, dar se pare ca am luat-o razna rau de tot), mi-am tras in picioare ghetele portocalii si acum da, pot patrula zevzec pana spre dimineata. O sa cant suav cantecele si o sa compun in minte poezii. Si asa in padurea asta nu se intampla niciodata nimic.
Dar daca as trage un pui de somn, mai bine? Ar sesiza cineva? Mai degraba as iesi in evidenta iesind asa prin padure. Nu e destul de bezna. Si asa mi-e somn. Si asa sunt indragostita. Si indragostitilor li se iarta orice. Parca era si un proverb. Totul e permis. Chiar si o bufnita imbracata excentric.
Noapte buna!
Be First to Comment