Mere în panere

De la Eva şi până la Pomul cu mere de aur, trecând, desigur, prin Newton şi Prâslea cel voinic, ne întâlnim cu mărul peste tot. Ba chiar, se zice, unul pe zi te-ar face să-ţi vezi medicul ceva mai rar la faţă. Ca să beneficiezi de toate proprietăţile sale, cel mai bine e sa-l mănânci cu coajă cu tot, înainte de masă. Apoi, desigur, pot să-l înnebuneşti în mii de feluri: plăcintă, compot, gem, ştrudel (preferatul meu) etc.

Dar iată că mărul, în fine, poate fi exploatat şi altfel:

– aducând un plus de “je ne sais quoi” unei cine romantice, direct pe masă;

– făcând dintr-o baie cu spume la lumina lumânărilor un moment (şi mai) dezirabil;

– luminând o seară liniştită, fără electricitate, de Ziua Pământului.

Cum ar face un măr toate aceste lucruri? Arzând în flăcări, desigur :). Mocnit şi molcom, dar cu tenacitate.

Lyria ne pune pe masă (pe podea, pe pervaz, pe raft, pe marginea căzii de baie, pe unde ne pofteşte inima) aceste minunate mere pline de potenţial:

Doar pentru uz extern, însă ;).