Măști

“Despre ce să scriu?”, am întrebat-o.

“Despre măști”, mi-a zis.

“De care? Măști de carnaval (și dacă de carnaval, de care? De carnaval școlăresc sau de carnaval gen Veneția?), măști de aplicat pe față, măști închipuite, măști de teatru, măști pe care ni le punem ca și când ar fi de ajuns ca să nu mai fim noi înșine sau măștile ipocrite care ni se insinuează pe față cam în fiecare zi, schimbătoare precum contextul?

…

Am purtat azi vreo mască? Cu siguranță. Port în fiecare zi câteva. De regulă sunt masca mă-descurc-minunat-nu-am-nevoie-de-niciun-ajutor, masca nu-nu-mă-enervezi-câtuși-de-puțin-continuă și masca sunt-cea-mai-diplomată-persoană-de-pe-planetă. În zilele mai grele păstrez la îndemână masca eu-mă-descurc-în-orice-situație-sunt-un-fel-de-xena sau masca zâmbesc-frumos-orice-s-ar-întâmpla. Pentru zile festive am, în caz de urgență, masca ador-acest-cadou și pe cea mă-distrez-de-minune. La interviuri am masca sunt-cea-mai-bună-pentru-acest-job și masca ador-să-lucrez-în-echipă. Și aș putea continua, dar atunci vă veți pune masca vai-de-mine-câtă-lipsă-de-autenticitate și m-aș simți prost că numai mie mi se întâmplă. Și m-am gândit să restrâng cumva la maxim trei maști pe zi și numai în situații de urgență. Și am găsit și cum să-mi amintesc asta, cu acest mărțisor de la PandoraHandmade, că tot e sezonul :).