E bizar si hilar in acelasi timp cum artistilor, celor veritabili, li se iarta orice!
Si-a ras jumatate de cap, si-a lasat musteata desi e femeie, poarta suprapuneri de saci menajeri cu textile pretioase, diamante in urechi si paduchi in par?
In fond, ce-i poti reprosa, e artist?! Trebuie sa il intelegem! El ne aduce comfortul vizual atunci cand vrem sa ne detasam de lumea asa-zis reala! Si ne poarta intr-o lume fantezista cu carari numai de el cunoscute si hatisuri umbrite exclusiv de talentu-i incomensurabil.
Multi admiram libertinismul lor. Insa, eu am impresia cateodata, ca noi ceilalti nu vrem sa ne descatusam. Si tanjim in secret la libertatea pe care si-o administreaza ei zilnic in proportii supradozate. Suntem nascuti si crescuti cu stigmate, tipare conformiste si identice, franghii legate marinareste la maini, picioare si imaginatie.
Nu ar fi frumos ca, macar in anume zile, sa le lasam acasa si sa ne comportam natural in echilibru cu ceea ce dorim si aspiram si nu cu ceea ce doresc altii sa vada!??
Nu instig la purtarea de paduchi si saci menajeri, erau exemple extreme si impracticabile, bineinteles, asta sa fie clar! Instig la aruncarea mastii de normalitate doar. Si la un comportament lipsit de inhibitii, pana la limita deranjarii celorlalti. Un deranj real, nu superficial.
Precum Dali atat de maiastru schitat de Luisacube.
Ce spune el? Am incercat sa gicesc? Cred ca e ”Vrei, vrei, vrei???? Spune da, spune da, spune da, spune daaaaaaaa, am zis!!!”
Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!! :))))))
Ooo! Sunt foarte placut surprinsa ca portretul meu cu Dali are ca partener un discurs autentic si care ma reprezinta intr-o oarecare masura! Multumesc atat pentru “promovare” si mai ales pentru ceea ce am citit!
Numai bine!
Noi nu suntem dispusi sa platim pretul libertatii, de asta traim in…’gri’. Pretul e prea mare…
Dacă aveţi şansa, căutaţi şi cărţi scrise de Dali, măcar Jurnalul unui geniu. Puteţi experimenta uimirea, râsul, exasperarea, frustrarea şi o uriaşă admiraţie.
Superb articol !