Magazine noi pe Breslo – Sabine

Sabine a inflorit in plina vara pe meleagurile breslase, menit sa ne fure privirile prin colorit si naturalete. Creatoarea e la fel de interesanta, cu o poveste ce ne-ar putea inspira pe multi dintre noi.

Cine este persoana din spatele magazinului? Spune-ne cateva cuvinte despre tine.

Salut! Mă numesc Alina şi sunt o visătoare la suflet cu accente şi nevoi logico-inginereşti.

Am terminat un master de chimie alimentară, la Universitatea Politehnica Timişoara, căci chimia a fost mereu o pasiune pentru mine, însă nu singura şi nu suficientă.

Am terminat în paralel şi un curs de bijutier, care mi-a dat încrederea să încep să realizez bijuterii cap-coadă, topite, lipite, şlefuite, iubite.

Dacă e să o luăm aleatoriu, îmi plac culorile şi oamenii veridici, îmi place să scriu proză scurtă, nu pot adormi dacă nu mângâi nasturii de la pernă, am un iepuraş pe nume Kioko care mă binedispune oricând şi lucrez cel mai bine în zilele cu furtună.

Ce te inspira atunci cand creezi? 

Inspiraţia vine în mod clar de la materiale. În cazul bijuteriilor cu pietre semipreţioase, totul porneşte de la cum pot învălui şi pune în valoare culoarea şi forma pietrei.

Schiţez foarte rar modele, deoarece atunci când desenez am tendinţa să fac lucruri simetrice, care nu mă entuziasmează la fel de tare, ca formă.

Care sunt materialele tale preferate si de ce? 

Pietrele preţioase şi semipreţioase mi-au plăcut de mult mult timp, căci au o energie vie, colorată, care te atrage ca o vrajă. Sunt bucăţi de minuni naturale dezvoltate în condiţii foarte selective, acum mult timp.

Ca metale, prefer cuprul, datorită culorii intense, însă îmi place şi argintul şi mai ales combinaţiile de metale.

Sper ca în curând să pot lucra şi cu aur.

Cum ai caracteriza creatiile tale?

Aş spune că sunt bijuterii cu o preţiozitate organică, nepretenţioase şi totuşi elegante. Un fel de ”girl-next-door”, doar că din metal.

Cum a inceput totul? Care este istoria ta personala in domeniul handmade?

Totul a început de la un bunic minunat, care m-a încurajat mereu să pun mâna şi să fac. Orice. De la scăriţe şi căsuţe şi haine de păpuşi, am trecut mai apoi, prin liceu, la cerceluşi din semifabricate, am încercat tehnici diverse, am învăţat să cos, am creat genţi şi papioane, iar mai apoi mi-am găsit un focus care să mă poate ţine interesată şi în priză mult timp de acum încolo: bijuteriile.

 Care sunt etapele procesului de creatie?

Nu am o schemă de producţie, dacă aşa se pune problema. De cele mai multe ori iau piatra, sau tabla, sau sârma în mână şi  ele hotărăsc ce vor să fie. Mai mereu îmi ies inele, dar asta poate şi pentru că urâsc să fac acelaşi lucru de două ori. Măsor, tai, modelez, lipesc, încasetez, topesc, curăţ cu acid şi mai apoi şlefuiesc şi lustruiesc. Finisarea, cum s-ar zice. Şi tot în proces întră şi ambalarea produselor pentru livrare, fapt care ocupă un orizont de timp considerabil, chiar de nu s-ar zice.

Cum ai ajuns la numele magazinului/ brandului? Are o semificatie anume?

Ajungem din nou la bunicul meu, Sabin. Om minunat, ardelean hotărât şi harnic cum rar aţi văzut. Om cu ochi albaştrii visători ca cerul , dar totodată pragmatic, fiind primul care mi-a zis că nu există Moş Crăciun.  Astfel, la 5 ani, am simţit pentru prima dată respectul şi încrederea conferite de faptul că cineva te considera o persoană destul de matură ca să îţi spună adevărul aşa cum e.

Cu el am bătut cuie, cu el am tencuit casa, cu el spălam covoarele şi căţelul din curte, cu el jucam badminton chiar şi când durerile abia îl mai lăsau să se mişte şi lui îi datorez tot curajul şi avântul de a pune mâna şi face, atunci când vrei ceva.

Acum, tot ce sper este să îi fac cinste numelui şi că pe undeva mă vede şi e mândru de mine şi de el pentru că m-a îndrumat aici.

Ce planuri de viitor ai pentru magazinul tau?

În timp, aş vrea un atelier-magazin real, nu doar virtual, unde să poată veni lumea să vadă cum se crează bijuteria lor, unde să stăm în curte la umbră  între iederă la un ceai, unde oricine doreşte îndrumare într-ale bijuteriei să primească, unde pereţii să fie muştar, feţele senine şi cerul întunecat de furtună cu soare în depărtare.