O raza inghetata de soare ii mangaia fruntea si o trezi ca dintr-un vis. Se afla intr-un loc necunoscut, auzi asternuturile imaculate fosnind si le atinse cercetand daca sunt reale. Cu emotie isi puse varful degetelor pe podea si o simti rigida si rece. Nu incercase niciodata senzatia de frig si oboseala. Era atat de umana.
Bulversata, isi atinse usor spatele si simti cum lipseste o parte din ea.
O mie de ganduri ii strabateau orizontul. Era pierduta intr-un spatiu concret si geometric. Aidoma unui copil se ridica in picioare si incerca sa faca un pas si simti fiecare fibra cum se agita, se concentreaza.Nu stia sa mearga, nimeni nu o invatase.Vazuse la oameni dar nu stia ce sa simta, ce sa faca.
Se uita spre dressing si o pereche de aripi o asteptau tacute. Le imbraca in fuga, nu stia sa traiasca fara ele. Complet debusolata incerca sa leviteze dar gravitatia o prinse de talpi.Nu erau aripile sale si totusi pareau atat de reale.
Oare era condamnata sa traiasca sub chip uman?
***
Daca simti ca ti-ai pierdut aripile si puterea de a zbura, inceaca o pereche de aripi pufoase si fin lucrate de la mariahera, cu siguranta te vei simti de parca ti-ar apartine.
Imi place povestea si aripioarele superbe!
foarte frumos.
frumos :)
:)
Imi place mult interpretarea ta Bohemiansin :) Si eu le spun adesea aripi, insa sunt, de fapt, panouri solare- cel putin pentru mine :D. Energia solara si panourile de captare a razelor solare au fost punctul de plecare in conceperea acestui produs. …dar, citind putin printre randuri, povestea ta poate fi adaptata perfect conceptului dezvoltat de mine la diploma. Ma bucur ca ‘aripile- solare’ ti-au fost sursa de inspiratie pentru aceste randuri minunate! Multumesc!
frumos
finete,rafinament,maiestrie !
foarte frumos :)
Superb! Felicitari Maria! :)