Sa vi-l prezint:
Lipoiri ni-l descrie ca fiind ”un baiat caruia ii place sa gateasca, e fascinat de pesti si acvarii, canta la tigaie chitara si e mereu cu zambetul pe buze.”
Perfect, imi zic. Cu muzica de fundal asigurata si o cina calda in fiecare seara pe masa, trai neneaca.
Mi-a fost mai greu sa ma dumiresc daca tipul sarmant descris mai sus cauta (mai putin)nevasta iubitoare, (mai putin) iscusita intr-ale acelor, amatoare de vara, ploi de vara si caldura, pretentioasa, zapacita si afona sau a venit doar sa se laude. Intre timp caut si eu cu privirea sa vad daca sunt urmarita de doi ochi ageri de microbist, doua urechi afone sau doua maini care nu pot decat tasta cu o viteza ametitoate, nicidecum sa-i faca cepei harakiri. Intre noi fie vorba, ca tot nu ne mai citeste nimeni ;-), are mare noroc cu inima lui cat pepenele de Dabuleni (si nu cardiologic vorbind) si ochii de Garfield in mizerie (si nu oftalmologic privind).
Revenind la oile portretele noastre, nu pot sa va spun decat ca mi s-au mai aratat cateva figuri interesante in periplul meu postcolumbian cum ar fi: Marcel, tipul misterios sau Doru, arhitectul.
Iar daca figura ta preferata e chiar langa tine si ii poti nominaliza pe nerasuflate macar trei calitati, eu spun ca e musai sa ii faci si un portret.
Musai.
Va citeste… dar nu recunoaste…