A fost o oita. Bucalata si nestiutoare ca toate oitele. Behaia ca o zanateca si alerga pe camp la fel. Nu multe s-au schimbat cand a crescut. Poate doar responsabilitatile.
Caci acum, pe langa rontait toata ziua iarba, alergat dupa orice colega de turma care o lua foarte convinsa spre marginea prapastiei, dormit, si in general innebunit ciobanul….oita noastra, devenita acum oaie respectabila, producatoare de oite la randu-i, s-a transformat intr-o sursa de lana si lapte.
Laptele nu ne intereseaza astazi, asa ca o sa ne concentram pe lana.
Lana care, ajunsa in mainile unor oameni talentati , precum Textile-Art, nu-si schimba doar culoarea, ci si forma.
Astfel ca dintr-o masa incalcita de nuante alb murdar si multe tonuri de gri, aceleasi maini pricepute obtin culori vii sau pale, de curcubeu sau variatii.
Cat despre forma….cine si-ar putea inchipui ca pana si macesele pot fi din lana?!
Textile-art, cu siguranta. Si acum….si noi :).
Simpatic tare, colierul! :) Cred ca ar fi si mai de efect daca nu s-ar folosi margelusele acelea verzi. Imi imaginez totusi ca ar fi mai dificil de infasurat un snur subtirel.
frumos colier si deosebit lucrat. As indrazni sa ma aliniez opiniei lui naen-soap!:)
Multumesc pentru poveste, e foarte draguta si chiar ma gandesc mult la aceste oite simpatice! cu cat lucrez mai mult cu lana, cu atat imi dau seama ce material extraordinar am.
Cat despre margele, de fapt, conceptul initial al colectiei cu tehnici si materiale traditionale maramuresene m-a facut sa optez pentru ele, mersi pt observatii, poate chiar merita sa mai caut solutii mai originale, decat cele traditionale de unde am pornit.