Bijutierii de azi îşi explorează oraşele ca nişte aborigeni moderni colectând obiecte care pot deveni podoabe. Cu ochiul transformat în obiectivul unui aparat ce detectează funcţia estetică , surprind detalii ce pot fi folosite; frunze, sticlă de mare, şuruburi ruginite, anvelope de bicicletă, aţe, cochilii, părţi din maşinării uzate, pagini dintr-o carte veche, creioane colorate, broderii croşetate, orez, coji de portocală, pietre, plastic sau seminţe. Îşi umplu atelierele de astfel de obiecte apoi le transformă.
La origine obiecte magice, podoabele sunt şi acum încărcate cu puteri supranaturale. În descântecele lor, şamanii de azi vorbesc despre natură, oraş, valoare, ierarhie, success, banal, preţios, consum, gunoi, ornament, permanenţă, efemer, artă, artiznat, artefact, surplus, sărăcie, bogăţie, organic, sintetic, brut, rafinat, muncă, joc, tangibil, spiritual.
La ce folosesc podoabele azi, în secolul surplusului? La ce au folosit dintotdeauna. Să spună despre precauţie, căci s-au născut din frică. Din frica de prea mult, de reziduu, de deşeu, de ierarhie s-a născut bijuteria contemporană, din plante, plastic, aţe sau luturi. Aşa cum cu mii de ani în urmă podoabele s-au născut din frica de ghinion şi boală. Ca o legătură între om, spirit, pământ şi univers.
La popoarele aborigine obiectele magice pot da putere, vigoare, pot îmbuna spiritele şi vindeca, la creştini cruciuliţele sfinţite oferă protecţie, urbanul bezmetic trebuie să-şi găsească singur propriile ritualuri ca să-şi înfrângă fricile şi neputinţa.
Ce tare e colierul pisica de la BohemianSin!!! Superrrrr! Esti mare dragutza!!!
Nu sunt fan bijuterii contemporane dar am toata admiratia pentru cei care fac arta din deseuri.
mie imi plac toate, nu ca as putea vreodata purta ori crea ceva asemanator, cred ca-s o conformista:D