L-am asteptat

Si l-am asteptat si iar l-am asteptat.

Ce? Simplu:

Ca doar e marele 21DECEMBRIE 2012.

Eh, sa nu credeti ca m-am pus in balansoar si m-am uitat daca norii se despart. Nu mor romanii cand vor mayasii! L-am asteptat intalnind cat mai multi oameni nevazuti de multa vreme. Am spus ca nu e timp de pierdut! Si a fost foarte relaxant si reconfortant spiritual. Cateodata e chiar misto sa iti traiesti o zi obisnuita ca si cum ar fi ultima. Sa imparti vorbe bune, sa nu uiti sa spui ce simti, sa iti aduci aminte ca esti om.

Si pana la urma, fiecare sfarsit marcheaza un nou inceput. Si la cat or fi de grele, imi plac inceputurile. Mai sparg din monotonie. La fel cum ai putea si tu sa spargi din rutina cotidianului vestimentar cu plicul de la Buyhand!

Te tine sa dai maine un refresh rutinei tale zilnice?