Niște doamne, tinere în vremi apuse, mi-au povestit – cu nostalgie puțintel amară amestecată cu reproșurile firești [?] adresate unei generații mai noi – despre eforturile depuse pentru a rămâne cochete într-o lume nebună, schingiuită de război și lipsuri.
Mi-au povestit despre cât de rar se găseau lucruri pe care noi le considerăm acum banalități – ață de cusut, ciorapi subțiri sau materiale textile pentru croitorie. Cum au fost martore la o căzătură a unei purtătoare de ciorapi fini, în care cel mai important lucru a fost salvarea ciorapilor de la distrugere. Nu a coloanei, nu a capului – în fond, cine are nevoie de așa ceva, nu?
Recunosc că eu nu mi-am prea putut închipui cum ar fi să nu găsesc pantaloni în magazine [acum înțelegeți de ce ciorapii erau marfă atât de prețioasă], așa ceva ar fi un coșmar. Eu nu port pantaloni, eu trăiesc în pantaloni. Îmi plac fustele, rochiile și detaliile feminine, dar numai când mă gândesc că ar trebui să fiu atentă să nu-mi trag fire din ciorapi, să merg finuț pe tocuri, sau să am grijă la cum mă așez pe scaun, mă ia cu amețeală. Nu glumesc :) .
E normal să fiu un fan înfocat al denimului. Lumea ar fi fost mai tristă fără, sunt convinsă.
InnerFashion îmi susține afirmația. Cum să nu fi fost tristă, fără combinația de maci și albastru infinit?
Ok, poate nu infinit. Dar suficient cât să se transforme într-o jachetă modernă, cu linii simple și total diferită de prima imagine care se conturează când auzim “jachetă de blugi”.
foarte chic produsele…congrats!