Mici, medii sau mari.
Oare marimea conteaza? Sau nu?
In limitata-mi gandire concep ca e in zadar sa fie mare daca nu e functionala, estetica, nu iti aduce nici o finalitate sau nici un comfort. Si degeaba iti ia ochii daca datorita unor vicii de constructie ascunse sau nu, ploua..sau chiar tuna, in mansarda.
In plus, daca stai si o socoti cerebral, desi nu stiu cat de cerebrali putem fi chiar mereu, cu cat e mai mare cu atat sporesc si necesitatile, costurile, asigurarile aferente. Daca la un moment dat nu o sa mai fii capabil/a sa o intretii singura? Ce faci? Esti de acord sa o inchiriezi unor necunoscuti? Mai bine nu, zic si eu!
Asa ca optiunea mea se indreapta catre una mica. Dar mica de tot! Cam de 3 cm (puteti sa va stergeti surprinderea de pe fata). Micuta dar cocheta, trainica, fidela, nepartajabila, numai a mea. Propria mea casuta de decorat pieptul…sau palaria! Proiectata si construita de mainile arhitectului si zidarului Elfhouse.
Pentru ca mie imi plac mici. Casutele mici. Ce emana prietenie, caldura, acel vino-ncoa’. Iar nu palatele reci si anoste, frumoase doar la suprafata.
Vaaaai, ce surpriza frumoasa! Multumesc mult!! :)
ne mutam in casa noua? sau casa se muta la noi….. sau cum?
sincer… imi place!