Într-o zi o să scriu

Într-o zi o să scriu. O să mă pun la masă şi n-o să mă opresc până când nu scriu tot ce-mi traversează mintea şi se cere afară, la joacă. Adică probabil o s-o ţin aşa mult şi bine. Poveşti nemaipomenite o să-mi izvorască din vârfurile degetelor şi-o să curgă râuri pe podea. Din pagini scrise se vor naşte nori care o să mă înconjoare ca o vestă călduroasă, iarna. Literele se vor fugări ca-ntr-un carusel frenetic şi-apoi se vor aşeza cuminţi şi aliniate în întâmplări pline de miez. Cerul se va colora după dorinţă şi va fi populat de vise născute tot acolo, pe hârtie. Zilele vor fi roz sau cenuşii, în funcţie de dispoziţie şi de scrisul tremurat sau sprinţar. Toate problemele se vor rezolva (desigur, în scris), pe măsură ce înaintăm în poveste. Când voi obosi, mă voi odihni în hamace întinse între foi. Când îmi va fi foame, voi organiza ospeţe pe câte trei pagini. Când mă voi simţi singură, mă voi înconjura de personaje simpatice şi voi înfiripa nişte iubiri năvalnice cu finaluri fericite. Uneori voi continua povestea, alteori o voi întrerupe brusc şi o voi lua de la capăt altfel. Şi voi scrie, voi scrie, voi scrie. Nu ştiu până când, dar când va veni momentul de început vreau să fiu pregătită. Deocamdată adun hârtie. Care să îndemne la scris. Aşa, reciclată manual, de la AtelieruldeCarte. Şi o fac teancuri, teancuri. Când o să atingă primul nor, voi şti că a venit timpul. Şi voi scrie.