Interviu cu “Ursul Poet”

Cine este misteriosul personaj: Ursul Poet? Ne poți spune mai multe despre cine ne incântă privirea cu ilustrațiile desprinse din lumi de basm, ce pot fi găsite în magazinul “Bicicleta Albastră” ?

Bună! Nu sunt chiar aşa de misterios, sunt doar un urs: timid şi solitar.

Hai să spargem balonul de săpun: numele meu este Cristina, locuiesc, desenez, pictez şi ilustrez în Bucureşti, îmi plac pisicile şi ceaiul verde, nu am o bicicletă albastră, de fapt nu am bicicletă deloc*, îmi plac poveştile şi refuz să mă preocupe treburile serioase.
Atunci când nu sunt Ursul Poet sunt de un cinism feroce, nu îmi plac compromisurile şi am pretenţia ca toată lumea să fie corectă şi perfectă – mai bine rămâneam la mister, nu?

*(şi totuşi: povestea numelui magazinului poate fi citită pe blogul personal)
Care ar fi povestea acestui nume?

Una nu atât de interesantă pe cât aş vrea eu: acum câţiva ani am petrecut câteva săptămâni în nordul Italiei. Chiar lângă hotelul unde stăteam, se afla un local cu acest nume – Orso Poeta. Mi-am dorit foarte mult să merg măcar odată acolo, treceam zilnic pe lângă el, dar pe toată perioada şederii mele a fost închis, era în vacanţă/renovare. În timp, a devenit unul dintre acele “cel mai interesant loc în care nu am fost” şi cred că dacă mi s-ar da şansa aş vrea să rămână aşa, plin cu poveşti despre ce şi cum ar fi putut fi. Cam ca şi ilustraţiile şi personajele mele.

Care este background-ul tău şi ce iţi mai ocupă timpul, în afară de crearea lucrurilor pe care le putem admira în magazinul tău?

Aş vrea să cred că povestea mea este cam la fel ca şi povestea ursului lui Frank Tashlin – The Bear That Wasn’t: pentru un timp am fost şi eu “a silly man who needs a shave and wears a fur coat” şi lucra într-o uzină, dar acum m-am întors la a fi eu însămi: un urs.
Un urs care îşi petrece tooot timpul documentând şi mâzgâlind aventurile sale prin lume, în ilustraţii rimate şi poezii colorate

Dacă ar fi să vorbim despre perioada de început, care ar fi prima lucrare creată de tine ?

Vorbind strict din punctul de vedere al Ursului Poet, prima ilustraţie ar fi Aşteptarea, portretul unui copil-pasăre care aşteaptă să scape de puful gri, să-i crească pene şi să zboare, să se elibereze de mâzga în care stă. Cred că a fost un fel de autoportret şi în acelaşi timp ideea planului a ceea ce trebuie să fac…

Ce materiale foloseşti? Cum ai descoperit tehnicile de lucru pe care le folosești?

Vopseluri pe bază de apă (acrilice, guaşă, tempera, acuarelă), cerneluri şi creioane colorate, carioci, linere…ce-mi pică în mână, pe hârtie, carton, pânză şi cam tot altceva ce suportă aceste substanţe.
Până acum un an jumătate foloseam numai acrilice şi aveam lucrările într-un stil destul de unitar, dar apoi am frecventat câteva ateliere de ilustraţie de carte şi de tehnici de ilustraţie şi orizonturile şi încrederea de a folosi şi alte materiale şi tehnici s-au mărit şi aşa am ajuns la enumerarea de mai sus.

Ai o creaţie preferată? Care ar fi povestea ei?

Of, asta este greu: îmi place fiecare dintre ele, pentru motive diferite, dar toate au un lucru în comun: mă fac fericit când le creez. Cum nu cred că fericirea se realizează printr-un singur mare ţel, ci prin micile bucurii, aşa nici lucrările mele nu sunt ierarhizate şi clasificate. În plus, de cele mai multe ori fiecare lucrare are o poveste, o poveste care-mi face plăcere să o deapăn la fiecare parcurgere vizuală (şi, depinzând de tehnică, tactilă).

Ce tehnică nouă de lucru ţi-ar plăcea să înveţi?

Mi-ar place foarte mult să mă joc de-a serigrafia & linogravura.
Care e cel mai important lucru pe care l-ai invăţat de când creezi?

Că mai am multe de învăţat :)
Cred că nu trebuie să te mulţumeşti niciodată cu cât ştii şi ce poţi face, trebuie mereu să încerci şi să cunoşti lucruri noi şi să îţi împingi limitele.

Care a fost reacţia prietenilor când au aflat că te-ai apucat de hand-made?

Oamenii pe care îi consider prieteni şi cu care am dorit să împart acest lucru s-au bucurat şi m-au încurajat.
Cum îţi găseşti inspiraţia?

Cred că de cele mai multe ori mă găseşte ea pe mine :) Lucrările pe care le-am considerat mereu “terminate”, au început cu foarte puţine schiţe şi studii, au curs ca să spun aşa, deci nu le prea pot explica.
Să nu deviez de la subiect însă: citesc multe poveşti, cărţi pentru copii, mă înconjor numai de lucruri şi persoane care îmi plac, I live in a bubble! Ah, şi să nu îl uit pe domnul Eiríkr, muza mea specială.

Care ar fi combinaţia de culori care te reprezintă?

Nu m-am gândit niciodată …hmmm, presupun că roşu-oranj-verde? Cel puţin asta îmi sare în ochi când mă uit la un colaj cu lucrările mele.

Cum ţi-ai caracteriza creaţiile în 3 cuvinte?

1.visează,
2.povesteşte,
3.ilustrează.
Hobby sau afacere? Crezi că la ora actuală handmade-ul poate reprezenta un mijloc de trai?

Pentru mine, nici una, nici alta. Acum se numeşte că fac ceea ce îmi place şi ceea ce mi-am dorit mereu să fac. Mi-ar plăcea să pot trăi din asta, dar pentru un ilustrator e mai complicat, nu se rezumă doar la a vinde lucrări de agăţat pe perete.

Şi să răspund la a doua întrebare: sper din tot sufletul că DA. Nu cunosc multe persoane care se ocupă cu acest lucru full-time, dar cele câteva exemple pe care le ştiu reuşesc să fac din acest lucru un mod de viaţă. Aş vrea să menţionez însă că este vorba de foarte, foarte multă muncă şi de 10 ori şi mai multă originalitate şi pasiune.

Cum abordezi partea de business a activităţii tale? Cum iţi promovezi creaţiile?

Oi, aici chiar că sunt venit din pădure. Iniţial nu am intenţionat să-mi comercializez lucrările, dar când m-am hotărât să îmi deschid magazinul mi-am zis să fac ceea ce ştiu, cât mai bine.
Principalele criterii pe care trebuie să le treacă o lucrare pentru a ajunge în magazin sunt: să fie sinceră (şi aici mă refer la faptul că voi desena ceea ce simt şi ce îmi place, mai degrabă decât să urmăresc un trend) şi să treacă de standardele mele de calitate (ceea ce este destul de greu pentru mă consider cel mai mare critic al lucrărilor mele şi sunt foarte exigent). Dacă aceste două condiţii sunt îndeplinite, avem un produs!

Pentru promovare folosesc situl personal, siturile de socializare şi blogging, precum şi câteva situri dedicate alcătuirii şi expunerii de portofolii.

Tot la capitolul promovare aş putea meţiona şi cunoştinţele şi persoanele apropiate, care se află în posesia lucrărilor mele – chiar acum, într-un oraş din România, o Doamnă Mama poartă cu mândrie o traistă marca Ursul Poet şi ţine eticheta la îndemână pentru a recita fiecărui curios situl odraslei :)

Ce sfat ai da unui începător pe Breslo?

Get Excited and Make Things

Ce iţi place cel mai mult la Breslo?

Numele! :) …şi unii breslaşi, şi unele creaţii şi unele idei pe care le promovează şi faptul că există.
Mi se pare foarte important să existe o platformă care să ofere posibilitatea artizanilor să îşi prezinte şi să îşi comercializeze creaţiile, nu toţi ne-am născut experţi în marketing.
Iar din punct de vedere al unul consumator de hand-made este minunat, pentru că ai practic totul pus subt nas, cum se zice.

Înainte de Breslo aveam o listă de artizani români preferaţi, alcătuită cu sânge şi sudoare în timp, după ce am citit şi răsfoit sute de recomandări, situri şi câte şi mai câte. De Breslo am aflat de la unul dintre aceşti artizani şi apoi, când am văzut cât de uşor este să găseşti oameni şi creaţii care să îţi placă şi să te inspire, am răsuflat uşurat.

 Ce iţi place şi ce iţi displace în “lumea handmade-ului” ?

Umm, asta e cam cu două tăişuri.
Cred că ceea ce îmi place este că poţi cunoaşte persoana de care este ataşată mâna :) Îmi place când poţi recunoaşte o bucăţică din cineva în obiectul creat.
Evident, ceea ce nu îmi place este reversul: creaţiile impersonale, facute doar pentru că “pot şi eu”.

Atunci cand nu esti in atelier, cum te relaxezi? Ce activități îți incarcă bateriile?

Păi cam tot timpul sunt în atelier, în atelierul din interiorul meu unde adun impresii şi imagini şi poveşti pe care mai târziu încerc să le scot la iveală.

Poveştile încep cu prima rază de soare, picătură de ploaie sau fulg de nea ce se strecoară pe balcon printre ramurile frasinului din faţă.
După cum spuneam şi mai sus, legat de inspiraţie, încerc să mă înconjor numai de lucruri, situaţii şi oameni frumoşi. Dacă ascult muzică, de cele mai multe ori ajung să ilustrez versurile sau imaginile inspirate de sunete. Dacă citesc o carte, mă opresc din când în când să-mi fac notiţe asupra vreunui personaj sau situaţie. În bucătarie mă inspiră culorile ingredientelor şi starea de bine dată de o masă delicioasă. Câte poveşti nu au pornit de la o ceaşcă de ceai verde sau de la o lăbuţă pufoasă… creez ca să mă relaxez (sună pretenţios, ştiu).

Ce planuri de viitor ai, unde te vezi peste 10 ani?

Păi, cum pe mine în general nu prea mă duce capul, îmi urmez inima: plănuiesc să nu îmi fac planuri. Vreau să continui să fac ceea ce îmi place şi cred că aşa nu am cum să dau greş. Am o singură căsuţă de marcat pe Listă: să fiu mulţumit de mine, în orice moment.