A fost odata ca niciodata, ca de nu ar fi fost… ar fi trebuit sa inventam povestea :).
Printesa de gheata nu avea fulgi de nea prin par, sau sanie din gheata. Nici nu traia intr-un tinut indepartat, inghetat si neprietenos. Nu avea supusi. Nici puteri supranaturale, pe care sa le foloseasca in scopuri malefice.
Doar se ascunde cateodata… in fiecare dintre noi. Sta putin, din fericire. Dar atunci cand sta, ne face sa uitam ca trebuie sa fim buni unii cu ceilalti, nu pentru ca am avea ceva de castigat. Ci pentru ca asa e frumos. Asa e normal.
Ne face sa ne inchidem in noi, sa refuzam orice tentativa a celor din jur de a comunica cu noi .
Ne face sa devenim de gheata.
Dar dupa cum spuneam, sta putin. Ea stie de ce.
Oricum, chiar pe Breslo am gasit talismanul care o va impiedica pe Printesa de gheata sa se mai apropie de noi:
E o inima de gheata, prin care curg picaturi de cristal rosu, ca sangele cald.
E lucrata cu foarte mare drag si acuratete de catre Eni.
Si abia asteapta sa isi indeplineasca menirea. :)
Leti, ce surpriza placuta!!! :) Mersi frumos!
Felicitari, Eni! Imi plac mult bijuteriile tale atat de fine, delicate, rafinate, urmaresc mereu magazinul tau sa vad ce minunatii ai mai creat!!!!!
Multumesc frumos pentru apreciere, Oana, sa stii ca si eu sunt vizitatoare fidela a blogului tau :)