Inima mea bate mereu foarte puternic. Dacă e seara, târziu, și e liniște, se aude aproape ca un clopot mic și înăbușit, dar se aude. Dacă stai aproape de mine, o să simți că-ți sună în urechi ca un tunet. Uneori, din cauza bătăilor ei, trebuie să mă concentrez foarte tare să aud ce se discută cu mine. Într-o zi m-am trezit într-o liniște aproape deplină. Se mai auzea, dar parcă mult mai departe și mai încet ca de obicei. M-am speriat, bineînțeles, căci nu știu cum aș putea trăi fără bătăile ei regulate și liniștitoare. Mi-am găsit-o trei ore lungi mai târziu, pe genunchi. Cum a ajuns acolo, nu știu. Cert e că statea acolo, agățată și dublată pe ambii genunchi. Bătea în continuare, desigur. Tot la fel de puternic, am dedus după ce mi-am adus genunchii mai aproape de ureche.
Arată bine, trebuie să recunosc. Însă mă simt mult mai vulnerabilă așa, cu ea la vedere. Plus că merg acum mult mai încet și mai cu grijă, să nu mă împiedic și s-o zdrelesc. Cum aș arăta cu o inimă julită?
Dacă vedeți inimi pe genunchi e posibil să fiu eu. Puteți fi și voi, dacă aveți curaj. Jandy a creat un trend din asta :).
:) ce tare! Fascinant articol! O adevarata poveste scrisa cu stil, originalitate si umor! Genial! Felicitari!
Da ;) frumos articol !
Minunabil zebru, ca intotdeauna de altfel!
Multumesc din inima! Din genunchi, practic :).
Felicitari ptr articol!Intr-adevar genial!