Uneori, cand mi-e vara mai draga, cand mi-e nisipul mai fierbinte sub talpa desculta si cerul mai azuriu si mai traversat de pescarusi, imi ninge si imi ploua. Pare a se intampla din senin, insa niciodata nu e asa. Mereu sunt niste ratiuni la mijloc – uneori mai subtile, alteori (de cele mai multe ori) destul de evidente.
Cum ar fi sa va treziti intr-o zi fara ceas? Sa nu mai stiti cat e ora, cat mai este pana vine finalul de program, la cat se serveste pranzul, cat dureaza exact cand asteptati mult, de vi se lungesc urechile sau pe ce lume, practic, traiti? Cumplit, va spun eu, care nu ma uit la telefon ca sa aflu cat e ora decat in miez de noapte alba sau cu luna plina, cand ma perpelesc in zadar. Sau cum ar fi sa asteptati ceva cu sufletul la gura si acel ceva sa nu se intample? Poate sa fie cat de vara si de insorit, va spun eu, va va ploua si, poate – vai de mine! – va va ninge. Sau cum ar fi sa va fie foame si sa mai fie ceva vreme de trecut pana ce veti fi in fata unei farfurii aburinde? Cine nu e iritat cand ii este foame, cine?… Asa-i ca tuna putin deasupra voastra? Sau cum e sa asteptati in masina in fata firmei in plin iunie (altfel rasfatat cu cirese si cu evenimente dragute), pentru ca afara e urgia si potopul care din trei pasi va mureaza ca pe un castravete? Acum chiar ca puteti sa spuneti ca va ploua. Si da, la cat de frig pare afara, nu v-ar mira sa va si ninga.
Asadar, ma intelegeti. Sunt sigura ca empatizati puternic. Ca zambiti acum, putin, cu o oarecare compasiune, desi preferati sa va planificati vacanta de vara, decat sa va ganditi la necazuri care va ploua si va ning in plin soare. Eu doar am enumerat de ce maieul asta (de vara, da?) mi se pare genial. Ca la umbrelute, nisip, vaporase si mingi gonflabile se poate gandi oricine vara. Adevarul e ca ne mai ninge si ne mai ploua din cand in cand, nu negati. Cand o sa vina, in fine, vara si canicula, o sa va chiar doriti niste stropi racoritori pe pielea incinsa, va spun eu…
Be First to Comment