Te-au resuscitat. Luni in sir au incercat sa te scoata din coma, incarcand constant defibrilatorul. La un moment dat au vrut sa renunte si sa te desprinda de aparate.
Imi pare bine ca nu au renuntat si au luptat pana la epuizare. Asa ai putut sa renasti. Parca mai frumoasa decat imi apareai anul trecut pe vremea aceasta. Si mai plina de optimism. Dar, oare totusi diferita? Te recunosc doar dupa verdele viu din glas si galbenul auriu din zambet. Ti-ai pus dantura de aur? Ah, nu, era doar soarele reflectandu-se!
Ai chef de joaca, de prime iubiri, de zile senine, de pomi in floare, de albine, de fluturi, de parfum, de biciclete, de creme cu factor de protectie solara, de serate amuzante, de fuste mini si pantofi decupati, de dans? Eu asa te simt. Ma insel? Nu cred. Eu am mereu dreptate.
Oh, Natura draga, cum as putea sa te pastrez ca anul acesta!? Esti mai ravasitoare decat Monica Belluci! Si mai plina de farmec mistuitor decat Sophia Loren. Mai jucausa decat draga de Brigitte si mai ademenitoare decat Marilyn. Oh, numai daca as gasi o solutie sa te prind. Esti mai agera decat Gabi Szabo. Pleci, vii iar, ne faci sa ne indragostim iremediabil, dupa care ne lasi iar…si iar vii si deschizi rani vechi si inimi vulnerabile, dupa care iarasi te pierzi, si ne lasi tristi in asteptarea urmatoarei aparitii.
Dar, astepta, se pare ca cineva s-a gandit la asta inaintea mea! Nu stiu cum te-a pacalit sau ademenit de a reusit sa te prinda, te-a ferecat bine dupa un geam de sticla, te-a inramat printre crengute proaspete si te-a pus la pastrare pentru noi, devoratorii de tine!
Nu putem decat sa ii multumim Aitei.
Asa ca trebuie sa
<3