Scriam deunăzi despre memoria obiectelor, cu care nu prea te joci. Iată bunăoară lutul modelator FIMO, un plastic polimeric care seamănă foarte tare cu plastilina copilăriei noastre. Flexibilă si colorată în toate felurile, pasta modelatore FIMO are o proprietate minunată, odată coaptă în cuptor, forma obţinută din FIMO rămâne aşa pe vecie.
Probabil că primul impuls atunci când pui mâna pe lutul polimeric este să modelezi elefănţei şi oiţe, floricele sau mai stiu eu ce alţi monstruleţi (diminutiv semantic :p). Dacă treci peste acest imbold pueril, însă, FIMO poate avea proprietăţi din afara acestei lumi, dacă îmi permiteţi acest calc leneş.
Pentru a pune la treabă imaginaţia breslaşilor vă ofer mai jos câteva sculpturi care au la bază lut polimeric, realizate de artista licenţiată la Royal College of Art din Londra, Maud Traon. Adăugând cupru, pietre preţioase sau artificiale, sclipici (altă chestie care îmi topeşte inima) şi alte materiale, cum ar fi broscuţe de plastic sau steluţe (îmi place să cred că nici Maud nu a avut puterea să ignore de tot memoria materialului), artista creează nişte bijuterii epice, din lumi postapocaliptice, cum îmi plac mie. Spor la treabă!
sursa foto www.maudtraon.net
La final, cum este frumos şi delicat, iată şi un obiect de pe Breslo care cred că se potriveşte aici şi îmi place mie mult.
si mai imi plac florile alea superealiste facute de punctG
Ce frumoase suntt!!!!!! Cum am mai spus eu la un moment dat, imi place cand fimo este dus la rang de arta, tocmai de aceea ii admir mult ep Gabriela si Tiberiu! Am dat intamplator peste blog-uri unde pur si simplu am ramas cu gura cascata si mi-am zis: uite, asa da! Nici nu mai conteaza materialul…e arta doar! Si asta este tot ceea ce conteaza!