Gri

Planeta pe care îmi petrec majoritatea timpului nu e nici roz, nici albastră, galbenă sau ou-de-raţă. E gri. Gri ca în: ploaie, frig, lumină crepusculară, nori, ceaţă. Aici se întâmplă lucruri care, pe planeta roz, cea-despre-care-v-am-povestit-data-trecută, ar fi de nedescris, neconceput, nemaivăzut şi nemaiauzit. Muzica e uneori gravă, filmele sunt chiar tragice, zâmbetele se poartă numai la ocazii şi frunţile sunt brăzdate de riduri. În aer plutesc, ca puful de păpădie, dileme, întrebări şi oftaturi.

Şi totuşi.

Aici nu mă simt obligată să zâmbesc mereu numai ca să mă asortez cu petalele de trandafir care îmi zboară pe la ureche, mă încrunt şi e normal să fie aşa dacă trebuie, mă supăr şi mă împac de unsprezece ori pe zi. Când nu am chef de nimic, mă acopăr cu nori şi stau la căldurică până îmi trece, îmi iau ciorapii roz şi joc şotron cu alte persoane gri ca mine (pentru că, paradoxal, griul şi rozul de asortează teribil de bine).

Iar dacă mă concentrez tare de tot, pe cer îmi apar cele mai frumoase, calde  şi spectaculoase curcubee. Ca acesta. Pentru că cel mai bine se văd curcubeele în zile gri şi încruntate. Lida.accessories ştie :).