Vi se întâmplă uneori să vedeți ceva atât de potrivit pe sufletul vostru, încât să vă vorbească (aproape), implorându-vă să-l/o luați acasă? Să fie ca o mănușă pe o mână înghețată, iarna? Ca o șampanie în noaptea de Revelion? Ca o pizza când ți-e foame? Sau oricând?
Ei bine, mie da. Mi s-a întâmplat chiar duminică, la ArtBoutique.
Irezistibil!
Presupuneți, desigur, că am citit deja cartea și-mi vorbesc cerceii ăia despre literatură. Ei bine, nu. Am aflat de carte de la cercei. Titlul este cel care m-a dat gata și, mai ales, ideea de a-l găsi într-o pereche foarte inspirată de cercei și să pot, astfel, să-l port după mine ca pe o declarație. Sau ceva asemănător :). De făcut, i-a făcut AcidCat, care a fost tare drăguță și răbdătoare cu mine și cu încercările mele de a mă decide ce să cumpăr (așa se întâmplă când încerci – din motive bizare – să ignori primul impuls).
Cerceii aceștia sunt încă în magazin. Ai mei, când nu sunt la mine în urechi, se află, precum s-a văzut, peste tot :).
Evident, am cumpărat și cartea. Sper să-mi placă pe măsura cerceilor. Pe care da, îi port și astăzi :).
Be First to Comment