Gânduri

Primul lucru care mi-a venit în minte când am văzut-o a fost :  “cred că așa îmi arată neuronii când sunt nervoasă”. Când ating nivelul acela de enervare în care până și literele se lipesc cu greu în cuvinte. Nu că s-ar întâmpla des. Nuuuuuu, cum se [și] putea în inima Ardealului, printre oameni  celebrați  în  bancuri pentru calmul lor?

Al doilea gând care mi-a traversat spațiul infinit dintre urechi a fost : “cred că așa arată o galaxie îndepărtată”. O galaxie nelocuită, plină de planete colorate intens și stele luminoase care lasă în urmă numai dâre pline de sclipici. A cărei configurație se schimbă zilnic, pentru că nu-i așa? ce să [și] facă planetele și stelele cu veșnicia?

Dacă aș spune că a fost și al treilea gând, ați spune că glumesc. Și așa și e, nu mă traversează pe mine atâtea gânduri dis de dimineață.
A fost doar unul, cred. Unul pe care subconștientul meu l-a dosit bine, după ce înainte l-a împărțit în mai multe fracțiuni care imaginau ce v-am mărturisit mai sus.

Și mai cred că voi ați ghicit deja care fusese gândul meu.

Dar hai să îl și scriu – dovadă că nu ți-a mers nici de data asta, dragă subconștientule.

Vreau geanta de la raluca29 doar pentru mine. Nu numai pentru că e din piele naturală. Nu numai pentru că e pictată atât de frumos. Nu numai pentru că nu am nici o geantă în aceste culori.

Ci pentru că e absolut necesar.

Obiecții?