Lui Fănuș îi place să se cațere în copaci. Când ți-e lumea mai dragă, mergând cu el pe stradă, te trezești dintr-o dată singur. Nu e rost de panică, desigur. Oprește-te, citește un ziar, privește cerul și așteaptă. Fănuș e în copacul de alături, după vrăbiuțe, pisici sau poate doar așa, pentru un pic de perspectivă. Apoi revine alături de tine și vă plimbați mai departe ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Da, așa face Fănuș. Ai putea crede că, decât să te plimbi cu el prin parc, mai bine te duci singur, că e cam același lucru. Greșit. Poveștile despre cum se vede lumea de acolo, de sus, sunt fascinante. Aproape îți vine să i te alături, dacă nu ai avea așa, un… rău de înălțime și dacă nu ți-ar fi, să fim sinceri, un pic frică. Și vezi, pentru o clipă, cum se reflectă cerul în privirea lui albastră. Iar asta e de neprețuit.
Fănuș e altruist. Într-o zi și-a donat șapca bleumarin unor vrăbiuțe, pentru cuib. Altădată a amenajat un culcuș de cintezoi chiar în ciuful lui zburlit. Câteodată e mai bine să pleci acasă fără să-l aștepți, căci e una din acele zile. Cele în care Fănuș visează la o căsuță în vârf de copac. Toată ziua.
Deși are un loc de muncă stabil, care îi ocupă o parte considerabilă din timp (Fănuș e mecanic), se gândește serios să se facă cățărător în copaci. Sau observator de păsări de la înălțime. Să-i facem o surpriza, zic. Să vorbim cu miculHAOS să-i schimbe descrierea :).
simpatica papusa
Frumos articol ! Si magazinul e mortal :) Imi plac la nebunie personajele !
Haha! Ce-mi place povestea ta! Înseamnă că trebuie să fie adevărată!
A, și: mulțumesc! :D
Fanush love! Abia am asteptat articolul asta si eram convinsa, de cand am descoperit magazinul, ca va iesi de sub semnatura lui “Zebru” sau “Bijuteriiwhatelse”. Ma pot face ghicitoare in papusi moi cu povesti sertaresti, ca tot is jobless. Sau mecanic(ã?) :)))
Am savurat articolul iar si iar , apoi m/am delectat cu fiecare papusica din magazin in parte. Si m/am gandit…”Doamne, cata binecuvantare in acest om”. Apoi am pus magazinul deoparte, aproape de suflet. Multumesc frumos pt aceasta lectie de candoare, promit cu mana pe fonditza sa revin!
Dupa descriere Fanus e un veritabil Ciresar,imi place :D
deloc exclus, insa nici eu, si ma aventurez sa afirm ca nimeni nu ar fi scris la fel de frumos ca Z. :)
Poate Fănuş (ce-mi place când am diacritice :D), o autobiografie mecanică/păsărească :))).