L-am gasit!
Si cat l-am cautat!
Se ascunsese intr-un colt, ferit de ochii curiosilor si astepta tacut sa iasa de sub pensula maiastra a Ralucai! Bine, asta in cazul in care nu ma insel si Ralukart e din aceeasi ”familie lexicala”!
Probabil va intrebati ce ma agit ca o vitamina efervescenta. Dar iata, dupa lupte seculare e au durat aproape o ora, am gasit pocalul fericirii nesfarsite!
O singura conditie e impusa, sa nu lasi sa-i sece albia de cristal, sa ii mentii debitul la jumatate si mereu sa fie cu vin rosu!
Dupa, totul e tacere…sau rasete si veselie debordanta!Depinde cum inoata fiecare!
Personal, simt ca deja ma dau la fund!
Evrika!
Multumesc frumos pentru articol! Ai scris foarte frumos! O surpriza neasteptata :)