Dor de duca

As pleca.

Nu știu unde, nu știu când, nu știu de ce sau pentru ce.

Știu doar ca as pleca.

Poate spre ținutul Tinereții fără bătrânețe. Cum ar fi? Nu tu riduri, nu tu durere de spate, nu tu conștientizare a scurgerii timpului, nu ‘azi nu mai am timp sa’… sau ‘nu mai este timp sa’ sau ‘regret ca nu am avut timp sa’. Ci doar : ‘nu am chef azi, lasă ca am timp maine, poimâine, peste trei ani’…’unde-i graba?’, ‘ca la 20 de ani’ și alte asemenea.

Dar probabil ca viata fără agitație și termene limita nu ar mai avea gust. Eh, pe cine încerc sa păcălesc? Ba o fi foarte dulce.

In fine, nu știu dacă ținutul acesta este destinația mea însa știu ca as pleca.

As pleca doar pentru ca știu ca as avea nevoie de bagaj.

Un bagaj de soi, de mana sa nu impieteze asupra avântului meu ștrengăresc în viata, de fashion si de clasic, sa nu se demodeze dar sa fie si mereu tineresc (doar în caz ca ajung în ținutul Tinereții fără bătrânețe),  robust dar si feminin…un soi de Robobambi.

As pleca. Mergi cu mine?

Daca da, ia-ți rucsacul!

Acum. Tinerețea fără bătrânețe si stocurile inepuizabile sunt doar un mit!