Îmi place să urmăresc documentarele care au drept actori principali – dinozaurii, și drept fundal – Egiptul antic. Desigur, asta nu se întâmplă niciodată în același documentar.
Și stau eu și mă gândesc cum ar fi fost să cultiv castraveți pe vremea lor. Și cum aș fi plâns eu cu sughițuri când, exact cu 3 zile înainte de recoltă, ăștia micii ar fi tras o fugăreala de zile mari, împreună cu niște stegozauri, să zicem.
Da, mie-mi place să-mi țin neuronul ocupat. El nu-și dă seama oricum de importanța, subiectivismul sau realismul subiectelor, așa că nu comentează.
Exact în timp ce eu vă destăinui acest lucru, ce credeți că face domnul N. ?
Își închipuie cum ar fi să adune vechi sau deteriorate piese auto, să le sudeze / îmbine / adune, și să nască monștri. Pardon, T Rex.
Nu-l deranjez. Mai ales cu nimicuri gen vezi-că-maawcraft-a-făcut-asta-deja.
Cum altfel am fi putut rămâne prieteni atât de mult timp?
Superba lucrarea, intr-un decor minimalism, ca o pata de personalitate… o frumusete! bravo!
Nu am cuvinte + îmi doresc o grădină mare invadată de natură și … amintiri din Cretacic.
Produsul acesta este al meu :) Adică… l-am făcut cadou tatălui meu, zilele trecute, la aniversarea a 61 de ani. :)