Astepti in fotoliul tau din nuiele sa te ia si sa te poarte departe, dincolo de lumi pe care gandurile nu le-au putut cuprinde in imagini, in lumi necunoscute tie, spre Atlantis. Sa fugiti doar voi doi spre taramuri mitice, neinvadate de urban.
Te uiti la ea patimas si simti cum un aer rece si sarat iti invadeaza narile pana la refuz dupa care te cuprinde in intregime, ca un fior de gheata.
O cercetezi cu privirea si realizezi ca e perfecta, fiecare unghi, fiecare forma e exact unde trebuie sa fie.
Si te intrebi de ce e solitara?
De ce nu iti arata lumea ei cand tu nu i-ai lasat nici un secret nedescoperit dintr-a ta?
[…] This post was mentioned on Twitter by breslo, breslo. breslo said: e cu gandul la Atlantis: http://fb.me/WgMlWgtv […]