Sa cumpar sau sa nu cumpar? :)
Prima mutare de acasa (si nu vorbim aici despre mutari temporare ca cele din timpul frumoasei studentii) e cea mai usoara. Si la propriu si la figurat. Mai ales la propriu :). Iei cu tine cateva lucruri foarte utile, mare parte din garderoba si multe sperante. Pentru ca restul se presupune ori ca gasesti la fata locului, ori completezi tu in timp.
Eu, in primii ani, fara sa ma gandesc la consecinte ;), am tot adunat diverse, mare parte minunatii inutile, dar care dau senzatia de “acasa”. Nu va spun cat de “distractiva” a fost a doua mutare. Si apoi a treia. Moment in care am decis, gata! Stop! Cumparaturi on hold. Acum aproape fiecare impuls de compulsive shopper e trecut prin filtrul experientelor schimbarii cuibului.
Zilele trecute am avut o revelatie : cu riscul cresterii exponentiale a posesiunilor lumesti :) , o sa revin asupra deciziei luate anterior si impartasita voua mai sus. Motivul e unul foarte simplu.
Atata timp cat eu locuiesc acolo, frumos si normal ar fi sa ma simt bine. Deci daca sunt mici adaugiri pe care le pot face ca sa induc starea de bine, logic ar fi sa nu zic nu. In fond….gandul la un viitor mai bun te poate face sa sari grabit si oarecum nepasator peste prezent.
Si prezentul conteaza cel mai mult. Asta avem, aici si acum. Viitorul e doar o promisiune. Si uneori (ca sa nu spun de cele mai multe ori ) promisiunile nu se materializeaza.
Asa ca produsul zilei de astazi e prima mea tentatie. Pentru un coltisor de vis :)
Raftul din lemn de brad pictat de catre wana-ddart. Finisat cu lac ecologic, este natural si potrivit pentru orice incapere. Pentru o bucatarie vesela, cu miros de flori de cires :). Si pentru o primavara, recent sosita, dar pe care eu v-o doresc continua ;).
in cei 4 ani de cand am plecat de la mama, am locuit in 4 locuri diferite, luna asta urmeaza sa ma mut in al cincilea. cand m-am mutat in al 4lea, un spatiu mult mai mic decat al 3lea,am luat putine cu mine si am hotarat si eu sa nu mai cumpar nimic ce nu e absolut necesar pentru casa. dar aici e singurul loc in care nu m-am simtit confortabil, si asta pentru ca eu nu l-am facut sa fie confortabil. numarul 5 va fi cu siguranta “acasa”!
Ador cuierele lor pentru copii! Imi amintesc de peretii pictati de la gradinita si de libertatea de a nu face nimic sau de a face orice imi trece prin cap si mai ales de a zambi lenes pe prispa de lemn incalzita de soare de la bunici… :)