Nu obișnuiesc sa îmi spăl rufele în public. Nu pentru ca ar fi dovada de impolitețe fata de spectatori. Ci pentru ca, pur si simplu, nu doresc sa îmi afișez public slăbiciunile și problemele.
Prefer sa le curat înainte de a ieși, în zgomotul mașinii și intimitatea pereților proprii.
Întrucât știu ca, dacă nu le-as curata înainte de a ieși, oricât parfum as pune pe ele, nu va acoperi mirosurile neplăcute, ci le va accentua.
Iar când sunt gata sa fac fata publicului, sa miros a levănțica. Nu a îmbâcsit. Nimeni nu are nevoie de asta.
Dacă voi credeți ca am vorbit în metafore, lăsați-ma sa va contrazic grațios (căci eu nu spăl rufe în public)!
Chiar vorbeam despre operațiunea practica și fizica a spălatului rufelor. Nu de sentimente reprimate și mândria de a nu le afișa public. La partea asta faceți-va de cap sau nu, după personalitate, eu nu judec!
Astăzi îmi spăl rufele acasă, cu un detergent bio, marca Kerria, din: uleiuri saponificate de cocos, măsline, extract nuci de săpun, carbonat de sodiu, bicarbonat de sodiu.
Sper ca îl folosești și tu! Curata petele, nu și onoarea!
Buna BRESLO, unde o mai putem gasi pe kerria din Alba-Iulia? Nu mai are magazin cu produse cosmetice?