Despre iarna, din nou

Sigur, imi trece prin cap sa va povestesc despre costume de baie. Sau despre vacante exotice. Sau despre cercei lungi, lungi si coliere extravagante.

Dar nu pot. Cenusiul din fereastra imi zadarniceste avanturile. Esarfa  cu mii de fire trase sta drept marturie luptei incrancenate duse pentru eliberarea cerceilor.

Recunosc ca nici nu zace-n mine cine stie ce fashionista, atenta la trenduri si alte asemenea.

Nu sufar  dupa disparitia lui McQueen, Coco nici nu ma face sa clipesc.

Dar cu toate acestea, nu sufar iarna pentru ca ma obliga [da, asta e cuvantul] sa ma infofolesc – eu ne[mai]rezistand temperaturilor scazute. Nu ca pe vremea saniusului sau reprosurilor ” Iar nu ti-ai pus caciula?”, primite atat, dar oh…atata de frecvent :). Rezultatul? O chestie semirotunda si morocanoasa. Moi :).

Cerceii se reduc in dimensiuni, colierele nu-si prea mai gasesc locul sub haine groase, asa ca trebuie gasita o alta solutie. Temporara, ca nu esti vesnica, draga iarna.

Iata una :

 Esarfa confectionata manual din magazinul ebroderie.

Amestecul de lana merinos foarte fina si matase o face fina, rezistenta si, exact in acelasi timp :) , si calduroasa si foarte aratoasa [ nu-mi place cuvantul, dar rimeaza :) ].

Trebuie doar sa aveti grija cand o spalati.

Altfel va veti gasi, din nou, la stadiul de cautare de solutii :).