E noros si mai ploua din cand in cand…nu prea ai chef de iesit din casa. Lumina asta difuza parca iti da o stare de liniste si dor de lectura, cuibarit/a intre zeci de pernite pufoase, cu gandul ca daca te va lua somnul nu va fi nicio problema. E atat de bine…ai sta asa o vesnicie!
Sincer, pofta mea de citit nu a venit de la vremea de afara, ci de la semnul de carte din magazinul micut si pretios a lui loishtan. Nu am putut sa trec cu vederea acest obiect incredibil de frumos. Nu m-am multumit doar sa il pastrez in lista mea de “Favorite”, am vrut neaparat sa il vedeti si voi! E altfel, nimic din ce am vazut pana acum, cu materiale deosebite, alaturate deosebit. Piesa pricipala, tija, are detalii de poveste, cu ceainice si cescute, dornice sa prinda viata din cartea in care e pastrata. Combinatia vivida de margelute din sticla, turcoaz si pandantivul negru de os ne duc cu gandul la Orient, la bogatia de culori si materiale specifice.
Eu zic sa le spunem “adio” semnelor de carte improvizate!!
E valabila si pentru voi starea de liniste si dorinta de lectura, cand priviti acest obiect de poveste?
Be First to Comment