Confesiunile unei dependente de handmade

Nu e lucru usor sa fii dependent de handmade. La inceput, vrei sa incerci din curiozitate: ai vazut la altii si vrei sa stii si tu cum e. Dupa care repeti experienta, din nou si din nou. Doza creste, la fel si nevoia. Prietenii intra in panica, familia incearca sa te ajute: pana unde o sa mearga nebunia asta?

E o intrebare la care n-am deocamdata un raspuns. Judecand dupa faptul ca inca n-am facut supradoza si ca, in consecinta, inca n-a venit ambulanta dupa mine, eu zic ca nu e cazul sa va alarmati. Daca e contagioasa pasiunea pentru handmade? Da, in cel mai inalt grad! Dar sa incepem cu inceputul.

De unde mi-o fi venit mie ideea sa-mi prepar singura cosmeticele? E foarte simplu, prefer sa aleg eu ingredientele si sa stiu exact ce contine borcanelul de crema pe care il folosesc. Stiu de unde si ce cumpar. Stiu cat si ce pun. Stiu ca folosesc cele mai bune si mai pure ingrediente si ma amuz cand vad cat costa in farmacii ceva ce contine jumatate din ingredientele mele active.

Am experimentat destul de mult cu uleiurile, unturile si uleiurile esentiale si acum stiu ca acasa pot prepara o crema mult mai consistenta decat cele din comert, cu cate ingrediente active vreau sau simt ca am nevoie, fara chimicale sau alte bizarerii. E drept ca a durat ceva pana sa reusesc sa obtin o crema de fata cu o consistenta de crema adevarata – si multa vreme mi-a fost frica sa fac; facusem exfoliante, unturi solide, uleiuri, demachiante, dar nu ma incumetasem sa-mi prepar o crema de fata. Intr-o zi, insa, mi-am luat inima-n dinti si am hotarat ca venise momentul si ca in fond rau n-avea cum sa iasa, in cel mai rau caz aruncam totul la gunoi si gata. Dar n-a fost nevoie, am urmat instructiunile intocmai si dupa doar 15 minute, aveam o crema cu o consistenta pufoasa, de crema adevarata – nu untoasa, nu unsuroasa, ci alba, matasoasa la atingere, satinata, care intra in piele imediat si lasa in urma un miros subtil de nuci. Si de atunci nu ma pot opri.

Poate parea complicat, dar nu este. Ca sa va demonstrez asta, voi impartasi cu voi o reteta de crema pentru toate tipurile de ten. Cum de e pentru toate tipurile de ten? E simplu, uleiurile din compozitie intuiesc singure de ce are pielea nevoie, reechilibrand tenurile cu probleme, hranind tenurile obosite si hidratand tenurile deshidratate. Pare incredibil, nu? Si totusi, uleiul de jojoba si cel de macadamia fac asta (mai sunt si alte uleiuri recomandate pentru toate tipurile de ten, insa cu acestea doua m-am impacat cel mai bine, la fel si clientele mele care au cumparat creme in borcanele pictate).

Uleiul bio de jojoba controleaza secretia de sebum, este non-comedogenic, echilibrant, emolient, hranitor, catifelant, are proprietaţi asemanatoare sebumului pielii umane. Este recomandat tuturor tipurilor de ten.

Uleiul bio de macadamia ajuta la prevenirea imbatranirii premature a pielii, are efect nutritiv si actioneaza la nivel celular pentru refacerea integritatii pielii. Este un ulei protectiv cu o absorbtie rapida si textura usoara. Reechilibreaza tenul gras şi mixt. Regenerant, emolient si antioxidant, este recomandat tuturor tipurilor de ten.

Suna bine, nu? Si daca la aceste uleiuri am mai adauga coenzima Q10? Bineinteles ca se poate! Dar ca sa fim sigure ca aceasta crema va fi cu adevarat antirid, mai adaugam si pulbere de ceai verde si un pic de spirulina. Pentru ca totul sa fie invaluit in poveste, terminam cu cateva picaturi de ulei essential de lavanda. Rezultatul?

Peste doua saptamani, voi impartasi cu voi reteta acestei creme minunate, plina de bunatati pentru piele. Precum stiti deja, dependenta de handmade e una la care n-ai cum sa renunti. Doar nu vreti sa intru in sevraj?!