De ce aș iubi iarna

Deși sunt născută în toiul iernii, nu-mi place acest anotimp decât la Vivaldi. De ceva vreme, nu mai pot trece dincolo de emoția primei ninsori și de un vag spirit al Crăciunului. Nu știu să schiez, nu am mai făcut oameni de zăpadă din copilărie, nu mai am sanie de ani buni, nu-mi place frigul și mi-e frică de întuneric. Dar pentru că anul ăsta m-am decis (oarecum) să mă bălăcesc în jumătatea plină a paharului, mai degrabă decât să mor de sete în cea goală, o să enumăr aici o serie de motive (întemeiate) pentru care aș iubi iarna, ca să zicem așa, dacă ar fi să o iubesc (iar):

– pot să port mănuși calde si cochete, cum sunt astea, de la ciresecolorate

– pot să îmi împraștii prin casa pietre decorative și parcă totul devine mai vesel, ca la LesChosesMerveilleuses

– pot să-mi lipesc nasul de geam și mă uit cu ochii albaștri de copil cum ninge cu fulgi mari și grei, ca la LoveMade

– pot să-mi iau căciula, fularul și mănușile preferate și să ies afară să mă îmbujorez ca o fetiță friguroasă de la zuzulicea

– pot să fac un om de zăpadă, musai cu morcov drept nas. Ba nu, doi, să-și țină de urât după ce eu plec în casă la căldură. Așa, ca la Mariet

– pot să fac bradul și să-l țin trei luni, să-mi lumineze serile cu beculețe și ornamente haioase de la pixierust

–  pot să citesc povești cu ierni rusești, aprige și fermecătoare, cu câte un strop de primăvară-n inimă, ca la allyingraphicland

– pot să-l aștept cu înfrigurare pe moș Crăciun și, când vine, să nu-l trag de barba falsă, ci să îi spun, regulamentar, o poezie. Sau poate o să cântăm împreună, ca la BijuteriiArt?

Parcă nu mai e așa de antipatică iarna acum, deși mi-au înghețat degetele și numai scriind despre ea :).