Din cand in cand ma pocneste asa din senin o pofta nebuna-nebuna de dulce. Si atunci…pazea. Daca gasesc cumva ceva prin casa care sa corespunda criteriului dulce si bun ei bine, acel ceva devine bun mancat. Probabil ca unii dintre voi stiti despre ce vorbesc.
Totusi, cum sunt o persoana constiincioasa in ceea ce priveste silueta, nu pot sa zic ca treaba asta ma incanta peste masura. Drept urmare, de fiecare data incepe lupta: intind mana dupa ceva dulce, ma gandesc, ma cuprinde un semntiment de vina, raman cu mana intinsa, ma mai gandesc putin, fac o grimasa si plec. Ehee, daca s-ar opri scenariul aici, tare bine ar fi. Continuarea e previzibila: ma intorc si mananc constiincios, tot, dar tot ce gasesc dulce. Ugh!
Dupa asta nu ma pot opri sa nu ma gandesc: cum ar fi sa fie un borcan cu minunatii care nu ingrasa? Sa te uiti la el pe raft cat arata de bine, sa te intinzi, sa desfaci tacticos capacul, sa bagi mana in borcanul proaspat desfacut…si sa scoti de acolo ceva bun. De data asta ceva bun pentru minte. Sa tragi cu pofta aer in piept, sa deschizi ochii mari, sa citesti si sa te bucuri. De viata, de moment, de tot ce poti si ce-ti trece prin minte. Daca nu-ti trece nimic, chinuie-te mai tare. Mai baga mana in borcan si mai incearca o data. Intr-un final va deveni un obicei bun. Si foarte important, ridicator de moral. Poate cine stie, chiar te va ajuta sa depsesti momentul dulce.
Asa deci unde se afla minunea despre care am tot vorbit mai sus? Pai in magazinul Andici. Mai jos puteti trage cu ochiul:
Yum!
Multumesc mult pentru acest articol, abia acum l-am descoperit :)