Cum arata atelierul Onibon ?

Onibon este un brand românesc, creat de designerul Oana Cucu din Timișoara. Oana se simte  cel mai bine in atelierul de creație – un efect benefic ai celor 9 ani de studiu al artelor vizuale, atât la liceu, cât și la facultate.

În anul 2013, Oana debutează în forță în lumea modei pe podiumul din San Francisco-SUA, cu colecția Return to Innocence, proiect finalist în cadrul concursului internațional Arts of Fashion. Tot în 2013, prezintă pe podiumul Timișorean colecția de licență inSight, pe care ați apreciat-o și în magazinul de pe breslo, o parte din ea găsindu-și  foarte repede cumpărători. Prima jumătate a anului 2015 a fost dedicat colecției de disertație, Into the Blue, o colecție ce aduce în prim plan lumea fascinantă a mediului acvatic și capacitatea viețuitoarelor de a lumina în întuneric prin intermediul bioluminescenței. În curând va apărea și în magazinul on-line www.onibon-fashion.ro dar și în cel de pe Breslo.

Atelierul în care crează Onibon s-a mutat de o lună în casă nouă. Îl găsești în Timișoara, pe strada Mureș nr 118 B. Nu este în zona centrală, dar este foarte circulată. Ferestrele atelierului sunt mari, în fața atelierului există și o curte în care la vară vor fi expuse câteva busturi decorative și unde e în plan să realizeze câteva workshopuri. Intrarea se face fix din stradă, deci este un loc foarte ușor de găsit. Daca te uiți atent vezi înautru micile furnicuțe care lucrează de zori.

La fel ca la vechea locație unde exista deja de 2 ani, atelierul este împărțit de două branduri: Onibon, al cărui designer este Oana, 25 de ani, veselă, visătoare și cu planuri mărețe și T`esha al cărui designer este Diana Tătucu  – tânăra mătușă a Oanei, cu o carieră de 8 ani in modă.

La atelier se bazăm pe cele două cusătorese care le cos și finisează foarte frumos produsele, și nu în ultimul rând pe mama „Onibon”, cea care tricotează în fiecare zi tooot ce îi vine Oanei prin cap. Pentru cusut folosesc două mașini de cusut industriale și una de surfilat. (Nici acum nu știe cum a putut coase atâția ani pe o mașină casnică, i se pare de jucărie în acest moment). Produsele tricotate sunt realizate atât de mână cât și la mașina de tricotat, însă trebuie să știți că deși este o “mașină” , aceasta nu face nimic de capul ei, fiind asistată tot manual. Pentru aceste produse folosesc materiale de calitate, combinații de lână și acryl, mătase, bumbac, mohair. Majoritatea firelor textile folosite în tricotaje provin de la o firmă din țară pentru că isi doresc ca produsele tricotate să fie 100% românești. Și speră ca prin acest articol să își dea seama cât mai multă lume ce implică un produs tricotat de ele, în care materialul este țesut direct în atelier, direct în forma finală, ci nu realizat sau cumpărat la metru si croit apoi. Mai pe scurt, fiecare parte a unei bluze sau rochii – față, spate, mânecă- este “croită” direct pe mașina de tricotat, cu mâinile magice ale mamei Oanei. De modele decorative și texturile pe care le vedeți pe haine, se ocupă Oana, designul lor fiind inspirat fie de motivele tradiționale așa cum vedeți pe iile tricotate, fie sunt create pe diverse teme geometrice, florale, etc.

Pentru produsele care nu sunt tricotate, îi place să foloseasca materiale naturale, precum bumbacul sau mătasea, materiale imprimate sau materiale texturate precum brocardul. În creațiile sale, atenția este îndreaptată în special spre combinarea materialelor și a culorilor într-un mod armonios și natural.

Dar să revenim la descrierea atelierului, pentru că produsele Onibon le cunoașteți deja și le admirați de ceva vreme. Atelierul este “împărțit” în jumătatea de showroom pe partea stângă unde sunt expuse ultimele creații atât Onibon cât și T`esha și unde este situată și cabina de probă, iar pe partea dreaptă, jumătatea propriu-zisă de lucru: creație, cusut, tricotat etc. Au decis ca atelierul să fie alb, foarte aerisit, iar decorațiunile precum tapetul sau fotografiile cu creațiile lor îl fac foarte “fashionable” și personalizat.  Chiar și noile rafturi de papiote care sunt construite pentru o necesitate practica, s-au dovedit ulterior ca dau un aspect  mult mai creativ locului iar aceste detalii le inspiră și le fac să munceasca cu și mai mult drag și spor.

“Nu cred că există ceva momentan ce să nu îmi placă la atelierul meu. Îmi place tot, mai ales că în acest spațiu am avut posibilitatea să il aranjez de la început după placul meu. (Bineînțeles și al Dianei) Întodeauna mi-am imaginat atelierul într-un spațiu mare, aerisit, luminos, cu o masă imensă de croit pe mijloc. Asta și pentru că mai toate lucrările de facultate mi le făceam acasă, într-o cameră care trebuia să îmi fie și dormitor și “atelier”, unde trebuia să depozitez materiale, croiesc, pregătesc schițele și planșele de prezentare și unde adăposteam și cele 2 manechine.”

Pe lângă acest spațiu pe care îl puteți vedea în pozele de la atelierul Onibon, mai există încă o încăpere destinată depozitării materialelor. Si-ar fi dorit să vă arate și această parte însă nu a reușit să o organizeze complet. Poate acesta este locul pe care l-ar schimba în atelierul sau. Si-ar dori ca acest spațiu de depozitat, când intră înăuntru, să se transforme într-o sală imensă plină cu materiale. Știți voi…ca în desenele acelea animate în care din exterior vedeai un cort și în interior era un palat.

Pentru că la atelier petrece cel mai mult timp al zilei, după organizarea spațiului de depozitat, urmează amenajarea unei mici biblioteci – câteva cărți de modă, design textil și istoria costumului pe care si le-a făcut cadou de-a lungul anilor de studii (a și primit o parte din ele), cărora le va alătura toate caietele de schițe și idei și revistele de modă și tendințe. Asta pentru ca în puținul timp de relaxare între câteva zile de croit și cusut să se inspire și să se încarce de energie și idei bune pentru următoarele zile de muncă.