Cum arata atelierul Ogen ?

Atelierul Ogen, localizat in Israel, a devenit cel mai cautat loc din casa si cel mai sigur pentru familia Cristinei.

“Cand m-ai rugat sa iti scriu despre atelierul meu nici macar nu am avut idee ca voi scrie si fotografia altierul cu sirenele in jur. Sincer, nu m-am gandit la efectivitatea hotararii mele de a muta atelierul in camera de siguranta acum un an si a elibera camera in care lucrasem pana atunci pentru alta folosinta.”

Desi in afara atelierului sau e cu totul alta lume, ea isi gaseste linistea in fiecare zi prin creatie. Primul lucru pe care il face e sa deschida radioul, pe care il lasa sa ii cante neincetat si bineinteles din cand in cand mai prinde stirile care sunt cruciale in Israel. Incaperea are peretii din beton asa ca si-a permis sa isi instaleze boxe mai puternice pentru a acoperii zgomotul sirenelor. Prefera statia de radio ECO, unde stirile in zilele linistite sunt axate mai mult pe mediul inconjurator si protejarea naturii, invatand cum ar putea ocroti planeta mai mult decat o face acum.

Atelierul sau este micut insa de ajuns si mai ales potrivit pentru a ramane organizat, deoarece ii place sa acapareze spatiul pe care il are la dispozitie. Cristina imparte spatiul cu sotul sau care si-a instalat laboratorul IT personal, in care isi construieste lumea lui proprie, lucrand unul langa celalalt si fiindu-i alaturi in aceste momente. Cu alte cuvinte, cei doi se completeaza: “fiecare cu lumea lui, imi arata ce a mai realizat sau invatat, ii arat ce am mai facut nou, sau imi mai da idei”.

Cand el nu e, intervin fetele, in special cea mare Eden de 15 ani, ce sta langa ea si o ajuta la confectionare, la ambalare, la strans firele imprastiate, iar fata mica, Shachar de 11 ani, are placerea deosebita de a aranja produsele noi in cutii sau sertarase.

Pentru ca avea foarte putin spatiu la dispozitie a optat pentru un sistem de depozitare cu sertarase, care ii plac mult deoarece sunt modulare, ce permit mutarea in functie de folosire sau rearanjarea dupa bunul plac si/sau necessitate. De multe ori ii vin idei doar privindu-le.

Pana si cu ochii inchisi ar stii ce are in fiecare cutiuta din atelier.

Ii plac culorile, iar fascinatia sa sunt snururile cerate. Are o intreaga colectie de culori si grosimi, insa fara a le pastra ordonate in cutie sau rulate, pot fi un adevarat dezastru.

Piesa de rezistenta este masa de lucru, realizata din lemn nelacuit. Masa isi asuma toata munca sa. Ea este metrul cu care masoara de zor si de care ii pare rau cand o mai picura cu culori si lipici.

“De fapt in fata mesei mele ma simt libera asa cum un copil se simte liber sa isi toarne in cap o galeata de nisip pe plaja”.

Pe masa ii sunt nelipsite uneltele, dar si sursa sa de energie, ce vine din cele doua pietre semipretioase brute: citrin si ametist. Fara ele nu isi incepe lucrul.

Tot procesul de fabricatie si de ambalare se face in altelier. Etapa de pregatire pentru transport cu sortarea de plicuri, posta si colete are loc pe masa din sufragerie, deoarece spatiul din camera de lucru nu ii permite. Comenzile sunt multe deoarece ele pleaca in toata lumea si trebuie sortate pe tari si pe modalitate de transport. “E o adevarata logistica.”

Zona sufrageriei este si coltul prefarat al pisicii sale, pe care de multe ori o gaseste in cutia de carton sau in cortul de iluminare pentru fotografii.